Pentru zona

    Un oraș plin de farmec, pe meleaguri transilvane : Câmpia Turzii

    Cei ce călătoresc în județul Cluj, în apropiere de Turda, merită să viziteze municipiul Câmpia Turzii, situat pe lunca râului Arieș. Străvechea localitate a primit actualul nume în 1925, prin unirea satelor Ghiriș-Arieș și Ghiriș-Sâncrai. Cunoscut în trecut mai ales pentru activitatea industrială, azi Câmpia Turzii este un oraș modern, în plină dezvoltare, care privește cu încredere spre viitor.

    Localitatea se mândrește cu vestigii istorice de preț și clădiri de patrimoniu, care păstrează farmecul medieval al străzilor liniștite, cu case fermecătoare și oameni primitori.

    Să descoperim împreună câteva dintre cele mai importante repere arhitecturale ale orașului Câmpia Turzii. 

    1. Palatul Cultural „Ionel Floașiu“

                Lucrările de construcție au început în anul 1942, sub îndrumarea directorului general al Uzinei Metalurgice Industria Sârmei Câmpia Turzii, ing. Ionel Floaşiu și s-au finalizat în mai 1945, utilizându-se materiale de construcție de cea mai înaltă calitate.
                Prima denumire a acestui așezământ de cultură, în cadrul căruia funcționau Biblioteca și Cinematograful, a fost cea de Palat Cultural. Impunătorul locaș a fost inaugurat la 3 iunie 1945. În sala de spectacole cu 526 de locuri şi-a început atunci activitatea Cinematograful, la care s-a adăugat cam în acelaşi timp, Biblioteca Sindicatului. Clădirea mai dispunea de o Sală de conferințe utilizată concomitent până în vara anului 1950 şi drept cantină a salariaților întreprinderii şi o sală de repetiții.
                Din anul 1950, a funcționat sub o nouă formă organizatorică „Clubul Muncitoresc Industria Sârmei“ Câmpia Turzii, iar în anul 2003, o dată cu privatizarea SC Industria Sârmei SA Câmpia Turzii, clădirea este trecută în patrimoniul Consiliului Local al Municipiului, devenind Casa de Cultură „Ionel Floaşiu”.
                În anul 2005 s-au sărbătorit 60 de ani de existență a edificiului, iar în anul 2008 prin Hotărârea Consiliului Local, Sala de Spectacole a primit denumirea „Mircea Mihăşan”, în memoria celui care a condus această instituție timp de 27 de ani.
                Prin Hotărârea Consiliului Local Câmpia Turzii nr. 87 din 27 septembrie 2012 s-a aprobat schimbarea denumirii edificiului Casa de Cultură “Ionel Floașiu” în Palatul Cultural “Ionel Floașiu”, recunoscându-i-se astfel importanța istorică și arhitecturală în peisajul urban, gest recuperatoriu și o benefică revenire la prima vârstă a acestui edificiu.
                Palatul Cultural “Ionel Floașiu” din Câmpia Turzii este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, cod CJ-II-m-A-07556-01, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. 

                Primăria Câmpia Turzii a beneficiat și a alocat fonduri importante, în cadrul proiectelor de regenerare urbană, pentru a reabilita Palatul Cultural, Teatrul de Vară și Parcul Central al orașului, prin realizarea unor lucrări de arhitectură, de rezistență, de reabilitare a instalațiilor sanitare și lucrări de instalații termice și electrice. Prin reabilitarea Palatului Cultural se urmărește redobândirea aspectului arhitectural avut anterior, sporirea confortului si desfășurarea în siguranță a activităților social-culturale cât și a celor de relaxare și divertisment.

    Palatul_Floasiu_Campia_Turzii.jpg
    Palatul Ionel Floașiu / sursă foto: Primăria Câmpia Turzii
    Exterior_palat_cultural_Campia_Turzii.jpg
    Palatul Cultural, vedere exterioară / sursă foto: Primăria Câmpia Turzii
    Statuie_centru_Campia_Turzii.jpg
    O imagine superbă a Palatului Cultural / sursă foto: Primăria Câmpia Turzii

                   Modernizarea Teatrului de Vară din municipiul Câmpia Turzii a necesitat intervenții asupra obiectivului, pentru a oferi o acoperire a spațiilor în aer liber, reabilitarea diferitelor structuri ale construcției și dotarea cu echipamente moderne. De asemenea, Parcul Central a beneficiat de o reabilitare peisagistică, pe măsura frumuseții și atractivității acestui obiectiv modern din peisajul orașului. 

    2. Biserica Ortodoxă cu hramul „Învierea Domnului”

                Un document din anul 1911 arăta că în rândul cetățenilor români din Ghiriș-Arieș si Ghiriș-Sâncrai (cele două localități rurale învecinate, care au format în 1925 comuna Câmpia Turzii) nu exista niciunul de confesiune ortodoxă. Această realitate urma să se schimbe până în 1948 și abrupt după anul 1948, anul desființării de către noua putere comunistă a tradiționalei Biserici Greco-Catolice.
                Înființarea întreprinderii „Industria Sârmei” a determinat stabilirea la Câmpia Turzii a unor români ortodocși, veniți din alte părți ale țării, aceștia simțind nevoia unui lăcaș de rugăciune ortodox.    În 1923 s-a înființat în satul Ghiriș-Arieș prima capelă ortodoxă, într-o încăpere a conacului Paget. În anul 1949 a avut loc evacuarea forțată a capelei din conac, iar între anii 1949-1951 slujbele ortodoxe s-au ținut în fosta biserică greco-catolică din Sâncrai (str. 1 Decembrie 1918, nr. 57).

    Biserica_Invierea_Domnului.jpg
    Biserica cu hramul Învierea Domnului / sursă foto: Primăria Câmpia Turzii

     Biserica a fost proiectată în anul 1937 – 1938 de către arhitectul George Cristinel. Aceasta trebuia să fie în plan cruciform cu cele două abside laterale situate de o parte și de alta a naosului și cu absida altarului reliefate în semicerc. Același George Cristinel a făcut schițele de sculptură ale iconostasului, amvonului, jețului arhieresc și jețurilor laterale.
                Ridicarea bisericii a început la 30 iulie 1943, când s-a pus piatra de temelie, concomitent demarându-se lucrările de construcție. În anul 1944 construcția avea deja ridicate zidurile și era pusă sub acoperiș. Din 1947 până în 1949 s-a reușit terminarea tencuirii zidului în interior și la exterior, continuându-se lucrările de amenajare a interiorului bisericii în construcție. Pe data de 22 septembrie 1951 biserica a fost dată în folosință prin slujirea unei sfeștanii.

                 Finalizarea interiorului a avut loc între anii 1971-1973, când pereții și tavanul au fost decorați mural, remarcabil, atât din punct de vedere iconografic cât și stilistic (în stil neobizantin), de către prof. univ. Coriolan Munteanu. La 26 mai 1974 a avut loc ceremonia sfințirii lăcașului.
                  Biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, cod LMI CJ-II-m-A-07556-02.

    Detaliu_biserica_Campia_Turzii.jpg
    Biserica cu hramul Învierea Domnului / sursă foto: Primăria Câmpia Turzii
    Biserica_Campia_Turzii.jpg
    Detaliu Biserica Câmpia Turzii / sursă foto: Primăria Câmpia Turzii

    3. Prima Școală Românească din Câmpia Turzii

                La 20 ianuarie 1879, obștea enoriașilor bisericii greco-catolice din Ghiriș-Arieș a luat hotărârea să edifice în mijlocul satului o școală «din piatră», pe cheltuiala proprie, așa cum rezultă din adresa scrisă la 7 februarie 1879 de către Ion Hațegan, administrator protopopesc, trimisă Inspectoratului Regesc de Școli din Turda. Prin contribuția populației românești a fost cumpărat terenul și prin clacă s-a construit clădirea Școlii Române, dată în folosință la 20 septembrie 1879 (stil nou), așa cum consemnează inscripția de pe placa de piatră așezată atunci pe frontispiciu. În 1879, în locul vechii școli din Ghiriș-Arieș, o clădire din lemn, situată alături de Biserica Greco-Catolică, a fost ridicat un nou local de școală din cărămidă, respectiv Prima Școală Românească din Câmpia Turzii, str. Avram Iancu, nr. 8.
                După desființarea Bisericii Române Unite în anul 1948, imobilul a servit drept dispensar TBC al Policlinicii Orășenești.
                Școala este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, cod LMI CJ-IV-m-B-07858.

    Inscriptie_scoala_Campia_Turzii.jpg
    Prima Școală Românească / sursă foto: Primăria Câmpia Turzii
    Imagine_exterior_scoala_Campia_Turzii.jpg
    Imagine exterior Școală / sursă foto: Primăria Câmpia Turzii

         

    Inscriptie_scoala_Campia_Turzii.jpg
    Placuță care atestă vechimea Școlii / sursă foto: Primăria Câmpia Turzii

       Primele descoperiri din zonă au fost semnalate în anul 1999, în contextul lărgirii DN 15. Atunci au fost cercetate câteva locuințe adâncite datate în epoca romană târzie și în evul mediu timpuriu. Cercetările au fost reluate în 2009, în cadrul proiectului Autostrada Transilvania. Inițial, din cele 20,9 ha vizate de către proiect, s-a delimita spațial o zonă de circa 5 ha cu descoperiri arheologice. Dar, având în vedere prioritățile de construcție, doar o suprafață de aproximativ 1 ha a fost cercetată.        

                 Pe restul de 4 ha s-a făcut doar o decopertare parțială fiind identificate o parte din complexele existente fără a fi cercetate. Așa cum o arată repartiția spațială a complexelor și a materialului identificat până în prezent, situl continuă și în afara zonei vizate inițial de proiectului Autostrada Transilvania, dimensiunea sa totală fiind mai mare. Descoperirile din campaniile arheologice din 2009-2010 şi 2013 au evidențiat faptul că este vorba despre cel mai mare sit de epocă avară din România (secolele VI-X). Au fost identificate 687 de complexe, dintre care 621 de complexe funerare (morminte) şi 66 de complexe de habitat (gropi, cuptoare, locuințe adâncite). Doar pentru aproximativ 350 dintre aceste complexe arheologice cercetarea a fost finalizată.

    4. Conacul Szentkereszty - Bethlen

                În a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-a ridicat în Ghiriș-Arieș, pe str.1 Decembrie 1918 nr.17, conacul baronului Szentkereszty Zsigmond, alături de care s-a amenajat un lac artificial înconjurat de un mic parc. Lacul comunica printr-un canal cu lacul artificial al conacului învecinat Paget. După primul război mondial, acest conac a devenit proprietatea contelui Bethlen Ödön (1893-1968).

    Conac_Campia_Turzii.jpg
    Conacul Szentkereszty - Bethlen - imagine exterioară / sursă foto: Primăria Câmpia Turzii

                A fost folosit după cel de al Doilea Război Mondial ca locație pentru Școala primară “Ciclul II”, astăzi fiind o clădire-anexă a Liceului Teoretic “Pavel Dan”, în care se află biblioteca școlară și câteva clase de generală.
                Conacul Szentkereszty-Bethlen din Câmpia Turzii este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 (cod LMI CJ-II-m-B-07554). Obiectivul de patrimoniu al orașului Câmpia Turzii a beneficiat de lucrări de reabilitare, pentru readucerea în circuitului cultural și turistic.  Conacul deschis publicului urmează să ofere spații destinate desfășurării unor activități culturale, artistice și educative, care vor încuraja promovarea acestei comori arhitecturale deosebite din oraș. 

    Conacul_Szentkereszty_Campia_Turzii.jpg
    Conacul Szentkereszty - Bethlen din Câmpia Turzii sursă foto: Primăria Câmpia Turzii
    Inscriptie_placa_conac_Campia_Turzii.jpg
    Plăcuța care atestă proveniența Conacului / sursă foto: Primăria Câmpia Turzii

    5. Biserica Reformată-Calvină

                Între anii 1677-1680, în satul de atunci Ghiriș-Arieș, s-a construit Biserica Reformată-Calvină, cu contribuția financiară, lăsată prin testament, a fostului principe al Transilvaniei – Ferenc Rhédei; este cel mai vechi edificiu al orașului, situat în centrul localității – Piața Mihai Viteazul, nr. 1.
                Este o clădire fortificată din piatră, împrejmuită cu ziduri defensive păstrate parțial până în zilele noastre, a căror înălțime a fost micșorată în timp datorită pierderii funcției de apărare. În 1786 bisericii i s-au adus unele modificări: s-a refăcut interiorul și s-a reparat bolta, pe cheltuiala contesei Rachel Kendeffy de Malomvíz (1780-1840), al cărei nume este înscris pe o placă de marmură în stânga amvonului.
                Din orice direcție privești biserica, primul lucru care iese în evidență este zidul dimprejurul acesteia. Acest zid, la început, se afla amplasat chiar în extremitatea sud-vestică a vechii linii de demarcație ce separa teritoriul Ghirișului medieval de teritoriul satului Sâncrai. Ca material de construcție s-au folosit blocuri de piatră de carieră, cioplite, având grosimea între 55 – 65 de centimetri și lungimea de 75 de metri, în timp ce boltirea navei este de cărămidă arsă, iar acoperișul învelit cu șindrilă. Tot din piatră cioplită este confecționată partea inferioară a clopotniței, iar partea superioară din lemn.
                Luptele din anul 1944 au cauzat avarii însemnate și acestei biserici, fiind ulterior reparată în anul 1946.
    Biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj (cod LMI CJ-II-m-B-07555).

    Imagine_iarna_Biserica_reformată_Campia_Turzii.jpg
    Biserica Reformată din Câmpia Turzii / sursă foto: Primăria Câmpia Turzii

    Sperăm că frumusețea acestor repere de arhitectură, istorie și cultura ale orașului Câmpia Turzii v-au convins să îl vizitați și să vă bucurați de farmecul minunatei urbe transilvane. Mulțumim Primăriei din Câmpia Turzii, departamentul Cultură, pentru amabilitatea cu care ne-au pus la dispoziție materiale scrise și fotografii, în vederea realizării acestui articol. 

     

    242
    Autorul: Revista Daibau

    Cum v-au fost de folos aceste informații?


    Idei de amenajare a casei

    O revistă cu idei proaspete și sfaturi din partea autorilor noștri pentru amenajarea spațiului de locuit.