Un reper arhitectural deosebit din Brașov: Muzeul Civilizației Urbane

Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului a fost deschis în anul 2009, în urma unui vast proces de renovare a cladirii, proces inceput in anul 1993. Cu ocazia lucrarilor de renovare au fost descoperite picturile de pe boltă, picturi realizate în tehnica al secco, cu pigmenți aplicați pe peretele uscat.

Clădirea în care funcționează muzeul datează din perioada medievală, fiind atestată arheologic încă din secolul al XIV-lea. Stim că a trecut printr-un proces de refacere în anul 1566, fapt atestat prin inscripția de pe un ancadrament de piatră găsit cu ocazia renovării. De-a lungul timpului a suferit mai multe transformări, marcând trecerea de la un proprietar la altul și desigur, trecerea de la o influență la  alta. Este o clădire specifică Renașterii, cu bolte arcuite decorate cu pictură murală de secol XVIII, curte interioară, uși și ferestre cu ancadramente de piatră.

Amenajarea muzeului a ținut cont de utilitatea inițială a clădirii, care a fost folosită ca spațiu comercial (la parter și subsol) și ca spațiu de locuit la etaj. Muzeul a fost gândit într- o structură pe verticală, astfel că secolul al XVII-lea este reprezentat la subsol, secolul al XVIII-lea la parter, iar secolul al XIX-lea la etaj, mansarda fiind dedicată expozițiilor temporare. 

Cladirea este situată pe latura de sud a Pieței Sfatului. În secolul al XVI lea, când este datată principala etapă de edificare a  casei, Braşovul cunoaşte o perioadă de înflorire economică şi un remarcabil avânt constructiv, fiind un important centru meşteşugăresc şi comercial.

Tipologia arhitecturală în care se încadrează clădirea inițială este specifică pentru locuinţele orăşenilor înstăriţi, având elemente ce derivă din casa de tip francon. Dezvoltată pe o parcelă cu frontul îngust spre stradă, casa de tip francon e alcătuită dintr-un corp cu o singură cameră spre stradă, continuată cu încăperi dispuse în filă, care comunică între ele. Casa e însoțită de curte pe toată lungimea imobilului.

La subsol și parter, clădirea relevă aspecte constructive specifice Renaşterii: uși și ferestre cu acandramente de piatră, bolţi decorate și pictură murală.

De -a lungul timpului, clădirea suferă numeroase transformări: fațada avansează cu doi  metri spre piaţă, intervenind și o nouă configurare a spaţiului. Tavanul din grinzi de lemn de la parter este înlocuit cu   o boltă semicilindrică. Jumătatea dinspre piaţă a curţii este, deasemenea, boltită şi transformată în gang. Peste parter şi gang se ridică încă un nivel, etajul.

Prima încăpere de la parter, situată pe colțul clădirii, prezintă ca element central o boltă semicilindrică, decorată cu o pictură murală ce datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, reprezentativă pentru renaşterea transilvăneană.  Elementul predominant este rodia, un fruct oriental văzut în diferite etape de dezvoltare, de la boboc, la floarea deschisă. Același tip de ornamentica vegetală şi florală, cu influențe orientale, se regăsește şi pe mobilierul pictat, dar și pe ceramica transilvăneană. La momentul inaugurării muzeului, aceasta era cea mai mare suprafaţă de pictură murală de secol XVIII, din Transilvania, restaurată şi accesibilă publicului larg.

Existența unui acces direct din Piaţa Sfatului a făcut ca încăperea să fie folosită multă vreme ca spaţiu comercial. Amenajarea muzeală sugerează un loc destinat tranzacțiilor comerciale, în încercarea de a recrea atmosfera de odinioară dintr-un oraș comercial bogat din Transilvania.

Subsolul a fost folosit ca pivniță pentru depozitarea mărfurilor în tranzit. În încăperea cu boltă semicilindrică cu penetraţii este amenajat un lapidariu. Aici sunt păstrate şi expuse componente de arhitectură din piatră, găsite în timpul lucrărilor de restaurare. Cel mai important este ancadramentul de uşă de tip renascentist, datat “1566” şi mai multe fragmente de ancadramente de ferestre, unele purtând urmele marelui incendiu din 21 aprilie 1689. Incendiul a afectat o mare parte din oraş, inclusiv Biserica Evanghelică, pe care astăzi o cunoaștem sub numele de Biserica Neagră.

După a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, documentele de arhivă atestă faptul că imobilul a aparţinut familiei de sași Closius, ai cărei membri au făcut parte din patriciat (elita saşilor braşoveni). Aceștia s-au bucurat de o situaţie materială foarte bună şi au deţinut funcţii importante în conducerea oraşului, ca de pildă cea de senator (membru al Magistratului, forul de conducere al oraşului, un fel de consiliu local), projude (viceprimar), jude (primar), vilic (coordonatorul activităţilor economice), şef al poliţiei, preot la Biserica Neagră, rector (director) al Gimnaziului, medic al oraşului.

La etaj se regaseste salonul tipic pentru orice familie din patriciatul sasesc, cu mobilier in stil Biedermeier. Mansarda este dedicată expozițiilor temporare.

Muzeul găzduiește în acest an numeroase expoziții și evenimente culturale, fiind un obiectiv cultural obligatoriu, dacă ajungeți în zona Brașovului.

Mulțumim doamnei Elena Cusai, de la Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului, pentru amabilitatea și profesionalismul cu care ne-a sprijinit în realizarea acestui articol.