1. Ce trebuie să știți despre sistemele de încălzire în pardoseală

Sistemele de încălzire în pardoseală sunt din ce în ce mai frecvent folosite, datorită faptului că asigură un confort ridicat al locuirii. Aceste sisteme de încălzire sunt montate cu precădere în clădirile nou construite. De asemenea, ele sunt legate și de sursele regenerabile de energie și tehnologia încălzirii cu centrale termice cu temperaturi joase.

1.1. Dacă sistemul de încălzire în pardoseală este montat profesional, nu aveți de ce să vă temeți de producerea de defecțiuni

Defecțiunile la sistemele de încălzire în pardoseală nu vor apărea în condiții de funcționare normală. Dacă totuși sistemul de încălzire în pardoseală se defectează, acesta va putea fi reparat prin intervenții minore. Dar, complexitatea reparațiilor depinde în primul rând de tipul pardoselii și de cât de ușor aceasta poate fi parțial înlocuită în locul în care ea trebuie să fie demontată pentru a se repara țevile. Dacă montarea a fost executată corect, defecțiunile vor apărea foarte rar, pentru că țevile sunt montate în șapă, care le protejează. Înainte de montarea pardoselii, funcționarea sistemului de încălzire în pardoseală trebuie să fie testată de mai multe ori. Defecțiunile pot apărea mai ales din cauza înghețării țevilor, dacă imobilul nu este folosit pe o perioadă mai lungă de timp în anotimpul iernii. Bineînțeles, că țevile nu pot îngheța, dacă sistemul este pus în funcțiune în mod constant. Dacă nu se folosește imobilul în timpul iernii, atunci apa din țevi trebuie să fie eliminată sau trebuie să se umple sistemul cu lichid anti-îngheț. Defecțiunile mai pot apărea și dacă se fac găuri în pardoseală sau dacă aceasta este tăiată sau lovită cu forță mare. De exemplu, nu se poate instala un bazin WC în podeaua în care există un sistem de încălzire în pardoseală, dacă acest lucru nu a fost planificat și introdus în proiectul sistemului de încălzire în pardoseală și dacă montarea acestuia nu a fost executată conform proiectului, rezervându-se locul respectiv pentru bazinul WC.

1.2. Tipul pardoselii trebuie să fie stabilit și cunoscut înaintea montării sistemului de încălzire în pardoseală

Pardoseala trebuie să fie compatibilă cu sistemul de încălzire în pardoseală. Anumite pardoseli sunt mai compatibile decât altele. Compatibilitatea este dată de conductivitatea termică a pardoselii. Cel mai bine este să alegeți tipul pardoselii înainte de montarea sistemului de încălzire în pardoseală. Pardoseala cea mai bună este aceea care are o foarte bună conductivitate termică. Înainte de a cumpăra pardoseala, verificați în specificațiile tehnice ale acesteia, ce nivel de conductivitate termică are și dacă este compatibilă cu sistemele de încălzire în pardoseală sau nu. Pardoselile cele mai compatibile cu sistemele de încălzire în pardoseală sunt: plăcile ceramice, plăcile din piatră, beton, pardoselile textile subțiri sau țesute rar, parchetul dublu-stratificat cu straturi subțiri și pardoselile din polivinil.

1.3. Testul de presiune este obligatoriu

Prin testul de presiune se verifică etanșeitatea țevilor sistemului de încălzire în pardoseală. De aceea, acesta trebuie să fie făcut imediat după montare, înainte de a se executa șapa. După turnarea șapei, testul de etanșeitate trebuie să fie repetat. Procedura de testare este destul de simplă, dar ia destul de mult timp. Testarea se face în următorul fel: sistemul se alimentează cu apă, se elimină aerul din țevi și se conectează manometrul. Dacă există riscul ca apa din țevile sistemului să înghețe, trebuie să se adauge lichid anti-îngheț sau se folosească și un sistem de încălzire alternativ. Trebuie să se aștepte 24 ore pentru ca temperatura apei din țevi să ajungă la temperatura imobilului. După aceea, se ridică presiunea cu o pompă de presiune manuală până la 1,3 din presiunea de funcționare și se verifică dacă conexiunile dintre țevi sunt uscate. Apoi, se așteaptă din nou 24 ore, după care se verifică, dacă presiunea din țevi este aceeași ca și la momentul pornirii respectiv dacă aceasta nu a scăzut cu mai mult de 0,2 bari. Dacă testul de presiune este pozitiv, atunci se poate turna șapa. Pe perioada execuției șapei, nu este permisă punerea în funcțiune a sistemului de încălzire în pardoseală. Acesta nu poate fi folosit nici pentru uscarea șapei. Sistemul de încălzire în pardoseală poate fi pus în funcțiune doar după trecerea perioadei necesare uscării șapei. Sistemul de încălzire în pardoseală se pornește gradual, până la temperatura de funcționare maximă admisibilă pentru tipul sistemului și al șapei. Și răcirea se face gradual, pentru a nu forța prea tare instalația. Testul de presiune se face întotdeauna cu apă și doar în situații excepționale cu aer (dacă nu există o sursă de apă disponibilă sau nu se poate asigura o temperatură de funcționare adecvată).

1.4. Apa trebuie să fie adecvată

În sistemele de încălzire cu consum redus de energie, temperatura apei este ideală pentru dezvoltarea microorganismelor. Apa devine densă, lipicioasă și maro, ceea ce se observă cel mai des la ventilele de control. În cel mai prost caz, o astfel de apă poate înfunda o parte a sistemului de încălzire în pardoseală. Acest lucru se întâmplă dacă apa provine din o sursă de captare a apei sau din sistemul de alimentare cu apă. Fenomenul pe care l-am descris poate fi împiedicat, dacă se folosește apă distilată sau se adaugă substanțe biocide. În cazul în care aveți deja probleme cu apa, trebuie să apelați la un meșter, care să vă curețe sistemul cu un produs de curățare special.

1.5. Perioada necesară pentru ca sistemul de încălzire în pardoseală să încălzească locuința poate fi scurtată

Sistemele de încălzire în pardoseală necesită mai mult timp pentru a încălzi imobilele decât sistemele de încălzire cu calorifere. Aceasta mai ales dacă între țevi există o distanță mult prea mare sau șapa este mult prea groasă. Sistemul poate fi îmbunătățit, dacă alegem țevi cu un diametru mai mare, care să faciliteze un flux mărit al apei și o inerție scăzută. Și placa sistemică trebuie să fie adecvată și să permită acoperirea țevilor cu șapa în procent de minim 85%. Pentru ca sistemul să funcționeze bine, este necesar și un termostat, cu care să se mențină temperatura dorită. Astfel, sistemul va încălzi în funcție de temperatura exterioară și va menține temperatura constantă în locuință, fără a trebui să fie pornit sau oprit.

1.6. Alegerea corectă a țevilor

Pentru sistemele de încălzire în pardoseală, cele mai adecvate sunt țevile din polietilenă, care sunt prevăzute cu o barieră de intruziune a oxigenului, pentru ca părțile metalice ale instalației să nu ruginească și să se împiedice adunarea murdăriei în țevi și diminuarea fluxului apei. Pe piață, există o ofertă foarte variată de țevi din polietilenă. Țevile din polietilenă sunt împărțite în diferite clase, care se deosebesc între ele prin procedura de fabricare. Clasele sunt următoarele: PEX, a, b, c și d. Datorită duratei de viață îndelungate, pentru sistemele de încălzire în pardoseală cele mai bune țevi din polietilenă sunt cele din clasa PEX. Adăugăm, că este important să folosiți țevi fabricate în UE, pentru a putea beneficia de dreptul de a face reclamații și de garanție în cazul defecțiunilor.

2. Montatorii de sisteme de încălzire în pardoseală

Vă recomandăm, să încredințați montarea sistemului de încălzire în pardoseală unui executant cu experiență, care folosește materiale certificate, testate și aprobate. Dacă sistemul de încălzire în pardoseală este montat corect și profesional, eventualitatea apariției defecțiunilor este foarte mică și teama privind fiabilitatea sistemului nu își are rostul. În schimb, dacă lucrarea este executată cu superficialitate și neprofesionalism, atunci beneficiarul va avea coșmaruri din cauza problemelor apărute după montare.

3. Tipuri de sisteme de încălzire în pardoseală

3.1. Sisteme de încălzire în pardoseală cu apă caldă sau cu electricitate

3.1.1. Sistemele de încălzire în pardoseală cu apă caldă

În cazul folosirii acestui sistem de încălzire în pardoseală, apa nu este încălzită până la temperaturi foarte ridicate. Aceste sisteme sunt recomandate pentru clădiri bine izolate, pentru că temperatura apei din țevi este de doar 25-29 ℃. În schimb, în cazul sistemelor clasice de încălzire temperatura apei este ridicată la peste 60 ℃. Principiul de funcționare al sistemului de încălzire prin pardoseală (sau prin pereți) este transmiterea căldurii apei din țevi la șapă sau perete. Astfel, întreaga suprafață a pardoselii sau a peretelui transmite/propagă căldura în încăpere. Spre deosebire de cazul încălzirii cu calorifere, podeaua încălzită nu are drept efect circulația aerului și a prafului în încăpere. De asemenea, dacă încăperile sunt încălzite cu un sistem de încălzire în pardoseală, aerul din acestea este mai puțin uscat și are o temperatură mai uniformă, căldura radiind din podea către tavan. Temperatura cea mai ridicată este la nivelul podelei (în jur de 27 ℃) și cea mai scăzută la nivelul tavanului. Astfel, temperatura camerei este mai scăzută decât în cazul încălzirii cu radiatoare, pentru că eficiența sistemului este mai mare. Aceasta înseamnă că pe termen lung se reduc substanțial consumul de energie și cheltuielile cu încălzirea locuinței. Un alt avantaj al folosirii unui sistem de încălzire în pardoseală este că atunci când se aerisește camera - se deschid ferestrele - nu se pierde căldura atât de mult ca în cazul încălzirii cu calorifere. Sistemele de încălzire în pardoseală se recomandă pentru imobilele folosite constant, pentru că aceste sisteme necesită mai mult timp pentru încălzirea camerelor. Eficiența maximă se obține, dacă cu ajutorul termostatului se menține o temperatură constantă în locuință sau cameră și se evită răcirea și reîncălzirea. Sistemele de încălzire în pardoseală sunt din ce în ce mai folosite și datorită materialelor moderne din care sunt fabricate, care au simplificat și ieftinit execuția și montarea lor. În ciuda acestui lucru, montarea unui sistem de încălzire în pardoseală este cu cca. 20-40% mai scumpă față de instalarea unui sistem de încălzire cu calorifere. Țevile sistemului de încălzire în pardoseală pot fi instalate într-o șapă umedă clasică, peste stratul termoizolației sau pe o suprafață uscată - pe plăci speciale termoizolante - peste care se montează șapa uscată. Șapa uscată este mai ușoară față de cea umedă și se montează într-un strat mai subțire. De aceea, folosirea șapei uscate în combinație cu sistemul de încălzire în pardoseală este mai adecvată pentru clădirile mai vechi, care se renovează și la care trebuie să se acorde o atenție deosebită capacității portante a construcției.

3.1.2. Sistemele de încălzire în pardoseală cu electricitate

Sistemele electrice de încălzire în pardoseală se folosesc mai ales în cazul renovării și adaptării clădirilor mai vechi, dar și în clădiri noi, mai ales pentru încălzirea băilor. Acest sistem de încălzire este adecvat pentru toate camerele locuinței (vestibul, hol, bucătărie, baie, dormitor, camera de lucru etc.). Se recomandă ca după montarea rețelei electrice a sistemului, să se monteze o pardoseală din plăci ceramice. În schimb, dacă se folosește o folie sau un covor de încălzire în pardoseală se poate monta o pardoseală din lemn sau din PVC. Foliile de încălzire în pardoseală se folosesc și pentru reabilitarea podelelor reci deja existente (finalizate). Dacă se dorește stabilizarea cu exactitate a temperaturii camerei și reducerea consumului de energie, trebuie să se instaleze și termostate. Avantajul principal pe care îl oferă încălzirea electrică în pardoseală este înălțimea redusă a sistemului. Grosimea foliilor de încălzire în pardoseală este de cca. 1,8 mm, iar a covoarelor de încălzire în pardoseală de 3,5 mm. Foliile de încălzire în pardoseală se folosesc mai ales dacă șapa cu termoizolație este deja executată sau dacă pardoseala este deja finalizată (direct pe plăci sau pe pardoseala din lemn). Folia se montează direct pe un strat adecvat de termoizolație cu grosimea minimă de 6 milimetri, care se lipește direct pe plăci. Rețeaua electrică de încălzire în pardoseală se montează în mod asemănător.

3.2. Încălzirea spațiilor exterioare cu un sistem de încălzire în pardoseală

Cu un sistem electric de încălzire în pardoseală se pot încălzi și spații exterioare, de exemplu spațiul din fața garajului, terasa sau căile de acces. Astfel, iarna nu este necesară înlăturarea zăpezii de pe aceste spații. Există două sisteme destinate acestui scop: primul este adecvat pentru suprafețe asfaltate, iar cel de-al doilea pentru pavaje cu pavele sau pavaje cu beton. Foarte practic este și cablul de încălzire electrică în pardoseală, cu care pot fi încălzite jgheaburile. Astfel, se evită formarea de țurțuri, care – știm bine – sunt foarte periculoși. Cablurile de încălzire în pardoseală mai pot fi folosite și la încălzirea conductelor și a țevilor de scurgere, pentru ca să nu se crape pe timp de iarnă.

4. Procedura de proiectare și montare a sistemelor de încălzire în pardoseală – este importantă respectarea tuturor regulilor

La proiectarea și montarea sistemelor de încălzire în pardoseală este foarte importantă respectarea tuturor regulilor pas cu pas. Este esențială și efectuarea calculelor legate de încălzirea în pardoseală. Pentru acesta, trebuie să se țină seama atât de pierderile de căldurii ale clădirii și ale fiecărei camere, cât și de temperatura dorită în camere. Astfel, se poate decide modul de instalare a țevilor, lungimea și diametrul acestora, ca și modul de conectare a țevilor. Cele mai mari greșeli pe care le pot face executanții și montatorii de sisteme de încălzire în pardoseală este designul greșit al rețelei și lungimea prea mare a țevilor. Dacă elementul de conectare este prea lung, atunci apare o rezistență la presiune în țeavă. Pompa, care pune în mișcare apa din țevi are anumite limitări. O greșeală frecventă mai este și neexecutarea termoizolației sub țevile sistemului de încălzire în pardoseală. Un executant fără experiență nu va ști să poziționeze corect tabloul de distribuție. De multe ori, țevile sunt prea lungi sau sunt prea distanțate unele de altele, iar executantul nu face testul de presiune. Astfel, din cauza lipsei de experiență a executantului, cu timpul pot apărea scurgeri la conexiunile țevilor. Este important a se ține seama și de regulile privind zonele marginale, cu care se elimină pierderile de căldură în anumite locuri, cum ar fi locurile în care sunt montate uși glisante.  Un alt lucru esențial este și umplerea țevilor cu apă de calitate. De asemenea, este important a menționa, că placa pe care se montează sistemul de încălzire în pardoseală trebuie să fie netedă și curată. Dacă există o termoizolație (membrană) bituminoasă, între placa din beton armat și placa sistemică se montează în mod obligatoriu un strat de izolație din folie PE. Mai trebuie să se aibă grijă ca țevile și cablurile restului instalațiilor de sub placa sistemică să nu fie montate încrucișat.