1. Ce trebuie să știți despre șape?

Șapa este un strat intermediar de suport pentru pardoseli. Aceasta se execută peste placa din beton sau peste suprafețe-bază de alt tip și are o grosime de câțiva centimetri. Șapa este compusă din ciment, asfalt turnat și anhidrit. Liantul șapei îi dă și denumirea. Astfel, cunoaștem șape pe bază de ciment, șape autonivelante pe bază de sulfat de calciu, șape pe bază de ciment modificat polimeric, șape polimerice etc.. Prin executarea șapei se obține o podea netedă și fără denivelări, care facilitează montarea pardoselii. De asemenea, șapa are rolul de a proteja fonic încăperea și locuința. Ea are și proprietăți ignifuge și, deci, protejează imobilul împotriva incendiilor. În șapă se poate monta un sistem de încălzire în pardoseală. În acest caz, căldura este transmisă de la țevi la șapă și astfel aceasta se distribuie uniform pe toată suprafața podelei. Șapa lichidă se poate turna mecanizat sau manual. Este important să așteptați ca șapa lichidă să se întărească și să se usuce complet. Ea trebuie să fie prelucrată uniform, pentru a evita apariția de crăpături.

2. Executanții de șape

Executarea șapelor se încadrează în categoria lucrărilor de construcții dificile. De aceea, este important să căutați executanți specializați și cu experiență. Podelele sunt părți ale locuințelor extrem de solicitate, fiind expuse în mod accentuat uzurii. Din aceasta rezultă necesitatea de a avea șape executate și prelucrate profesional și la un nivel înalt de calitate. Bineînțeles, că puteți executa și singuri șapele, dar înainte de a le putea executa, trebuie să învățați foarte bine cum.

3. Tipuri de șapă

3.1. Tipuri de șapă în funcție de modul de execuție

În funcție de modul în care este aplicată șapa pe stratul inferior, șapele pot fi:

3.1.1. Șapă auto-aderentă

Șapa auto-aderentă este cea mai simplă variantă de șapă. Aceasta se toarnă direct pe suprafața-bază într-un strat sau în mai multe straturi. Pentru ca șapa auto-aderentă să adere foarte bine pe suprafața bază, se folosește o emulsie specială.

3.1.2. Șapa flotantă

Șapa flotantă este cel mai complex tip de șapă. Aceasta este separată de suprafața-bază printr-un strat despărțitor. De asemenea, șapa flotantă este separată prin rosturi cu lățimea de cel puțin 4 mm de elemente de construcție, cum ar fi: pereți, ziduri, coloane, coșuri de fum. Acolo unde există instalații, rosturile au lățimea de cel puțin 10 mm.

3.1.3. Șapa glisantă

Șapa glisantă este separată de suprafața-bază printr-un strat despărțitor (de exemplu, de o folie). În același timp, aceasta este separată cu rosturi cu lățimea de cel puțin 4 mm de restul elementelor construcției, astfel că nu intră în contact direct cu ele (șapa și elementele construcției nu se ating) . Șapa glisantă se folosește în încăperile, care urmează a fi suprasolicitate și în care izolația termică și fonică nu sunt atât de importante.

3.2.  Tipuri de șapă în funcție de compoziție și modul de turnare

3.2.1. Șapa executată manual

În cazul execuției unei șape manuale, amestecul de beton este aplicat și nivelat manual de către executant. Șapa manuală se toarnă cel mai frecvent în încăperile mici (camere de baie, cămări...) și în încăperile în care locația nu permite accesul cu echipamentul de executare a șapelor mecanizate. Șapa manuală se folosește și pentru umplerea unor goluri mai mari sau mai mici apărute în timpul renovării instalațiilor.

3.2.2. Șapa autonivelantă

În cazul execuției unei șape autonivelante, la amestecul de beton fabricat industrial se adaugă apă. Formula folosită este mai lichidă față de cea folosită pentru șapa clasică. Avantajul pe care îl prezintă șapa autonivelantă este faptul că aceasta se poate turna într-un strat subțire, cu grosimea de la 2 cm în sus. Țevile sistemului de încălzire în pardoseală pot fi complet acoperite cu această șapă lichidă autonivelantă. Astfel, se asigură un transfer ideal al căldurii de la țevi la șapă și de la șapă la pardoseală.

3.2.3. Șapa uscată

Șapa uscată este formată din plăci din fibre din ciment sau din panouri din PAL. Acestea se montează pe suprafața-bază ca un pod flotant. Avantajul principal pe care îl prezintă acest tip de șapă este faptul că ea poate fi montată în orice anotimp, pentru că nu necesită uscare, ca restul tipurilor de șapă. Execuția șapei uscate este relativ simplă și rapidă. Șapa uscată se caracterizează printr-o masă și o înălțime minime. Un alt aspect pozitiv al montării unei șape uscate este și faptul că pe ea putem monta imediat stratul final al podelei (parchetul, plăcile ceramice etc.).

3.2.4. Șapa mecanizată

Șapele mecanizate sunt alcătuite din mai multe straturi de izolație și beton. Executantul toarnă șapa pe un strat de izolație și astfel întărește țevile. Stratul din beton este flotant, fiind despărțit de elementele de construcție. Astfel, se împiedică transmiterea zgomotului de la șapă la obiect.

3.3. Ce avantaje și dezavantaje prezintă șapa lichidă?

Șapele lichide sunt omogene, pentru că amestecul folosit pentru ele este fabricat industrial. De aceea, acestea se toarnă ușor și necesită doar o nivelare fină. Astfel de șape se recomandă pentru încăperile mari și pentru încăperile cu încălzire în pardoseală. Șapele lichide au o rezistență ridicată la compresiune și la flexiune. De aceea, acestea pot fi turnate uniform și fără denivelări. Șapele lichide pot fi turnate fără dilatare și pe suprafețe mari. Principalul aspect negativ al șapelor lichide este acela că necesită un timp îndelungat pentru a se usca: într-o săptămână se usucă doar 1 cm din șapă. Deci, cu cât mai groasă este șapa, cu atât mai mult timp necesită pentru a se usca. Din acest motiv, șapele umede se toarnă aproape exclusiv în timpul verii, când temperaturile atmosferice sunt ridicate. Toamna și primăvara șapele lichide pot necesita mai multe luni pentru a se usca, pentru că temperaturile sunt scăzute și umiditatea aerului este ridicată. Iarna nu este în nici un caz un anotimp indicat pentru turnarea șapelor lichide, pentru că există pericolul ca acestea să înghețe și se crape. Dacă nu dispuneți de timp suficient, atunci este mai bine să nu optați pentru șapele lichide. Accelerarea ”forțată” a uscării șapelor cu aparate de uscare a aerului duce la costuri suplimentare.

3.4. Ce avantaje și dezavantaje prezintă șapa uscată?

Șapa uscată este adecvată pentru toate tipurile de pardoseală. Aceasta se montează rapid și, pentru că nu necesită uscare, pe ea se poate monta imediat stratul final al podelei. În comparație cu șapele lichide, șapele uscate au o greutate mică. De aceea, în cazul execuției de mezaninuri pe tavane vechi din lemn, se recomandă folosirea de șape uscate. Aspectul negativ al șapelor uscate este costul lor destul de ridicat în comparație cu prețul șapelor lichide. Din acest motiv, majoritatea clienților optează pentru montarea de șape uscate doar dacă nu au altă soluție.

4. Cum se execută șapa

4.1. Cum se execută corect șapa lichidă?

Șapele lichide se împart în trei categorii: a) clasică din ciment; b) cu fixare rapidă (uscare rapidă); c) autonivelantă.

4.1.1. Șapa clasică din ciment

Șapa clasică din ciment se execută în următorul fel: mai întâi se pregătește amestecul de beton, după care acesta se toarnă mecanizat; după aceea, executantul nivelează stratul de beton manual cu o șipcă metalică; la sfârșit, șapa se netezește mecanizat.

4.1.2. Șapa cu uscare rapidă

Șapa cu uscare rapidă se utilizează atunci când nu dispunem de mult timp și dorim să montăm pardoseala deja în următoarele zile. Amestecul de beton al acestui tip de șapă conține un liant, care se leagă rapid. Aspectul negativ al șapelor cu uscare rapidă este costul ridicat al aparatului de uscare a aerului, care coboară umiditatea din încăpere sub 70 %.

4.1.3. Șapa autonivelantă

Amestecul șapei autonivelante este fabricat industrial și se aduce la obiect într-un siloz. Pe șantier i se adaugă apă, după care se toarnă pe podea până la înălțimea corespunzătoare.

Greșeli de execuție

Greșeala frecventă care se face la executarea șapelor lichide este că aceasta nu se separă de alte elemente ale construcției. Pentru a împiedica apariția crăpăturilor, șapa lichidă trebuie să fie separată de toți pereții și de toate coloanele din încăpere. Aceste rosturi dintre șapă și pereți depind de grosimea, mărimea și forma șapei, ca și de alți factori.

O altă greșeală de execuție frecventă se întâlnește în cazul șapelor clasice. Și anume, șapa nu este suficient de bine netezită și, deci, prezintă denivelări. Acest lucru îngreunează foarte mult montarea ulterioară a pardoselii.

4.2. Cum se execută corect șapa uscată?

Șapa uscată are, de obicei, trei straturi:

a) stratul de nisip, care are funcția de a nivela podeaua;

b) placa izolatoare și

c) plăcile de sarcină (care sunt, de obicei, două plăci încrucișate).

Stratul de nivelare se toarnă pur și simplu pe podea și se nivelează cu o șipcă. Dar, înainte de aceasta, trebuie să se aplice de-a lungul pereților o bandă izolatoare respectiv despărțitoare, care să împiedice propagarea sunetelor în alte încăperi. De asemenea, trebuie să ne asigurăm, că toate țevile instalațiilor sunt acoperite cu cel puțin 1 cm de nisip. Atunci când înălțimea stratului de nisip nu depășește 4 cm, acesta poate fi întărit călcând peste el. Dacă stratul de nisip are o înălțime de peste 4 cm, trebuie să se folosească o presă electrică sau manuală.

Plăcile izolatoare se montează întotdeauna începând de la ușă și se taie pe măsură.

După întărirea acestor două straturi, se montează încrucișat și plăcile de sarcină. Marginile trebuie să fie lipite și înșurubate.

Înainte de a monta pardoseala, se execută și rosturile.

La 12 ore de la montarea șapei uscate, se poate monta deja pardoseala.

Greșeli de execuție

Greșeala cea mai frecventă care se face la montarea șapelor uscate este întărirea insuficientă a stratului de nisip, care duce la apariția denivelărilor. Dacă șapa uscată prezintă denivelări, pardoseala nu poate fi montată.

De asemenea, de multe ori executanții uită să amplaseze banda izolatoare respectiv despărțitoare, ceea ce face ca sunetele să fie propagate în încăperile alăturate.