Biserica Reformată din Acâș – un monument arhitectural străvechi, din județul Satu Mare

Să descoperim împreună tainele și frumusețea Bisericii Reformate din Acâș – una dintre cele mai vechi bisericii cu structură bazilicală din această zonă superbă a țării.

Istoricul Bisericii din Acâș

Biserica din Acâș este un locaș de cult aflat pe lista monumentelor istorice din județul Satu Mare și este una dintre cele mai apreciate destinații pe care aleg să le viziteze iubitorii  de istorie și arhitectură.

Acâș este o comună sătmăreană, poziționată geografic pe malul stâng al râului Crasna, la intersecția dintre Câmpia Crasnei și Câmpia înaltă a Tășnadului. Acâș este la distanță de 38 km de municipiul Satu Mare, pe cale rutieră E81. La Acâș se poate ajunge și cu trenul, deoarece linia ferată dintre Carei și Jibou trece și prin centrul comunei. Localitatea Acâș cuprinde și satele Mihăieni, Unimăt și Ganaș.

Biserica reformată din Acâș, inițial biserică romano-catolică, este un monument istoric și de arhitectură datând din prima jumătate a secolului al XIII-lea. Satul Acâș, care aparținea comitatului istoric Solnocul de Mijloc, apoi Sălajului, a fost înființat pe câmpia râului Crasna, iar Biserica reformată a fost edificată drept biserică a mănăstirii neamului Ákos. 

Ridicată în urmă cu peste 800 de ani, aceasta a supraviețuit în mod miraculos perioadelor dificile ale istoriei, păstrând, în mod ciudat ca vestigiu semiluna din vârful turnului. 

Prima menţiune scrisă a localității datează din anul 1342, sub expresia: Ákosmonostora (Mănăstirea lui Ákos). Magistrul Ákos „cel Mare” - strămoşul ramurii din Acâș a neamului - este considerat de istorici drept ctitor al bisericii și al mănăstirii, încredințate călugărilor din Ordinul Sfântului Benedict.

Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, Biserica din Acâș a devenit biserică parohială reformată. Primul său preot din istoria bisericii, Mihály Harsányi, a fost repartizat aici în 1597, de către sinodul din Tăşnad. În anul 1642, Biserica a fost afectată de incendiu iar mai târziu devastată de turci, afectând integralitatea construcției. În timpul bătăliilor purtate cu otomanii în secolul al XVII-lea, iar apoi în perioada revoluției conduse de Francisc Rákóczi II., localitatea s-a depopulat aproape în totalitate. În 1747, în urma unei lovituri de trăsnet, biserica a fost din nou afectată de incendiu. În cursul lucrărilor de renovare, a fost realizat de către tâmplarul János Pataki Asztalos un tavan nou, casetat și pictat - dispărut între timp - precum și probabil majoritatea valoroaselor elemente de mobilier: bănci, coronamentul amvonului şi stranele.

Legendele Bisericii din Acâș

De numele acestei impozante construcții religioase, ridicată în urmă cu peste 800 de ani, sunt legate mai multe legende care sunt cunoscute și în zilele noastre.

Cea mai interesantă dintre ele este aceea că biserica a rămas netencuită la exterior, pentru că toate încercările de a aplica un strat de tencuială au fost zadarnice. Tencuiala nu se prindea de pereţi. Meșterii încercau să tencuiască, finisau, dar apoi cădea tot. Mortarul nu se prindea de pereţi. Se spune că atunci când a avut loc Reforma lui Martin Luther, reformaţii au ocupat mănăstirea şi au alungat călugării. Supăraţi, aceştia au aruncat asupra bisericii multe blesteme din cauza cărora biserica va rămâne netencuită pentru totdeauna.

O altă legendă locală este legată de existenţa pe vârful unui turn al bisericii, a semilunii musulmane. Şi legenda spune că aceasta a fost ridicată în turn deoarece se credea că turcii nu atacă lăcaşurile care au acest semn al islamului. Și astăzi biserica din Acâș poartă acest simbol neobișnuit pentru o biserică creștină, fie ea catolică sau reformată. 

Stilul arhitectural al Bisericii din Acâș

Biserica fost construită în stil romanic timpuriu. Materialul folosit a fost cărămida smălțuită, iar zidurile  au fost lăsate netencuite. Chiar dacă are mai multe secole vechime, biserica nu este tencuită nici astăzi. Se spune, conform legendei locale, că mortarul pur şi simplu nu se leagă de cărămida din care este construită.

Construcția are un aspect auster, sărac în profile. Structura este de tip bazilical și a fost proiectată probabil în stilul bisericii abațiale de la Cluny, din Franța. Biserica are trei nave despărțite, prin stâlpi dreptunghiulari, iar pe latura de est are o singură absidă, precedată de un cor scurt, dreptunghiular iar pe latura de vest există două turnuri, între care se află o tribună. În exterior, sub cornișa de la absidă și sub cea a navei centrale de la turnuri, are ca elemente de decor frize de arcuri semicirculare. Acoperișul este construit tot din cărămidă.

Accesul la tribuna vestică se făcea prin scara de lemn alipită de zidul colateralei nordice. Clădirea inițială a mănăstirii medievale nu a fost identificată de săpăturile arheologice de până acum, însă au fost descoperite nenumărate morminte din cimitirul din Evul Mediu și din perioada de început a Epocii Moderne.

Istoricii au arătat că pe latura nordică a navei a existat o capelă cu absidă semicirculară. După unii specialişti, iniţial absida a fost proiectată pentru a fi flancată de o pereche de turnuri estice, fapt sugerat de existența tribunelor amplasate deasupra capetelor estice ale colateralelor, care ar fi putut servi în Evul Mediu ca oratorii orientate în direcţia corului, mai exact ca tribune pentru călugări. 

Exteriorul bisericii este dominat de fațada apuseană cu două turnuri, cu ferestre geminate, ritmată de lesene şi câmpuri încadrate de şiruri de mici arcuri. Corpul de cărămidă al navei este penetrat de ferestre înguste cu terminații semicirculare, iar navele laterale cu închidere dreaptă sunt și ele luminate de ferestre înguste, cu ambrazuri oblice.

Caracterul bazilical al clădirii este dat de faptul că alături de nava centrală, mai înaltă, au fost ridicate două nave laterale, mai scunde, separate de partea centrală printr-un şir de arcade sprijinite pe stâlpi de secțiune dreptunghiulară. În capetele estice ale colateralelor sunt poziționate nişe de altar adâncite în grosimea zidăriei, cu închidere sub forma unui segment de arc. În mod caracteristic pentru construcţiile din perioada romanică ale Câmpiei Panonice, zidurile au fost ridicate aproape exclusiv din cărămizi înguste, și doar la cele două portaluri cu închidere semicirculară şi la ferestrele turnurilor s-a folosit piatră fățuită sau sculptată.

Între anii 1896 şi 1902, Biserica din Acăș a beneficiat de reparaţii şi transformări, cu sprijinul direct al Oficiului Naţional al Monumentelor, sub conducerea arhitectului Frigyes Schulek. Pe lângă refacerea zidăriei medievale, tot atunci au fost realizate frontonul navei principale, cele două nivele superioare ale turnului sud-vestic, etajul superior al turnului nord-vestic, cele două coifuri zidite, precum şi porticul apusean.

Proiectul de reabilitare a Bisericii din Acâș

Proiectul de Reabilitare a Bisericii Reformate din Acâș a fost finanțat în cadrul Programului Operaţional Regional 2014-2020, cu finanțare provenită din fonduri europene și având în calitate de beneficiar Parteneriatul între Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Satu Mare și Parohia Reformată Acâș.

Obiectivul general al proiectului a fost reabilitarea Bisericii Reformate din Acâș, în vederea reinserției în viața comunității, întăririi valențelor coezive ale obiectivului de patrimoniu, stimulării efectului de spillover generat asupra dezvoltării locale și creșterii numărului de vizitatori.

Impunătoarea biserică este unul dintre cele mai impresionante şi vizitate monumente medievale din Transilvania. Grupurile organizate pot solicita vizite ghidate, anunțând din timp prin e-mail.

Mulțumim Consiliului Județean Satu Mare pentru amabilitatea de a ne oferi informații și fotografii ale acestui minunat monument arhitectural.