1. Ce trebuie să știm despre instalațiile de apă și canalizare?

1.1. Începem cu un bun proiect

Este bine, ca înainte de a începe lucrările de instalare sau renovare a instalațiilor de apă și canalizare, să facem un plan precis al acestora. Principiul de bază al dispunerii camerelor apartamentului sau ale casei este acela că toate camerele cu surse de apă sau guri de scurgere (bucătăriile, camerele de baie, camerele cu WC-uri, spălătoria...) se dispun una lângă alta sau una deasupra celeilalte, pe aceeași axă. Astfel, reducem numărul de țevi, cărora le micșorăm lungimea și, deci, folosim mai puțin material. Pe lângă faptul că implementarea acestui principiu duce la costuri reduse de execuție, ea mai are și alte avantaje: datorită distanțelor reduse și a numărului redus de conectori, sistemul funcționează mai fiabil; eventualele intervenții și reparații ulterioare vor fi mai ușor de executat; este redus zgomotul produs de instalațiile de apă și canalizare ale locuinței.

1.2. Împiedicarea producerii și propagării zgomotului

Pentru a împiedica producerea și propagarea de zgomot la folosirea instalațiilor de apă și canalizare, este important ca:

a. să dimensionăm corect instalațiile și să le proiectăm cu cât mai puține ramificații și direcții;

b. să fixăm țevile pe pereții zidiți;

c. elementele de fixare a țevilor să aibă partea intermediară elastică, pentru a nu se transmite vibrații la nivelul peretelui;

d. țevile trebuie să fie izolate cu un material izolator elastic și ușor.

1.3. Gurile de scurgere

Instalațiile de scurgere erau pe vremuri din plumb. Durata de viață a acestora a fost cu adevărat mică (de 40-50 ani). Detergenții agresivi au contribuit la scurtarea acestei perioade de viață. Atunci când aceste instalații se renovează, țevile din plumb trebuie să fie înlocuite. Țevile de scurgere moderne sunt în marea lor majoritate din plastic și sunt, de aceea, mult mai durabile. În cazul utilizării de țevi din PVC, trebuie să se țină seama de regula conform căreia unghiul de înclinare al acestora trebuie să fie între 2% - 5%, adică de 2-5 cm pe metru. Nu este bine ca unghiul de înclinare să fie prea mic și nici prea mare. Dacă unghiul de înclinare este prea mare, atunci apa se scurge rapid, dar sedimentele rămân pe țeavă. Astfel, cu timpul pe țevi se formează depuneri, care le vor înfunda. Dacă țeava de scurgere este verticală, nu rămâne nimic pe interiorul acesteia, totul căzând în jos, datorită gravitației. Pentru conectarea la țeava de scurgere verticală, este bine să se folosească o ramificație cu unghiul de 45 grade, fluxul fiind mai bun decât în cazul unei ramificații de 90 grade. Astfel, se vor executa mai ușor curățările și desfundările ulterioare.

1.4. Conectarea țevilor

În casele și blocurile de apartamente vechi găsim instalații de scurgere verticale din fontă. Durata de viață a elementelor din fontă este foarte mare, de peste 150 ani. De aceea, marea majoritate a acestor instalații nu sunt schimbate. Pentru conectarea țevilor din fontă cu țevile din PVC se folosesc benzi speciale de rășină, care fac conexiunea absolut etanșă. În cazul construcțiilor noi, vă recomandăm să integrați în instalația de scurgere un element de curățare și o gură de aerisire. Mai precis, este necesară o gură de aerisire cu diametrul de minim 7,5 cm, care să elimine subpresiunea apărută în țevi. Dacă nu ar exista o gură de aerisire, apa ar ieși din sifon din cauza subpresiunii, iar în casă s-ar împrăștia mirosul emanat de instalația de canalizare. Dacă s-ar muta locul vaselor de WC în casele și blocurile mai vechi, ar fi limitată înălțimea țevii de conectare la țeava de scurgere verticală. După cum am mai menționat, unghiul de înclinare al țevii trebuie să fie de minim 2%. Această problemă poate fi rezolvată, prin conectarea vasului de WC la perete și nu la podea, mod în care se poate  obține unghiul de înclinare necesar.

2. Execuția trebuie să fie de calitate și profesională

În construcțiile noi, se instalează instalații de apă și canalizare conform unui proiect precis, care se încadrează în documentația de proiect la capitolul instalațiilor mecanice. Pentru renovarea instalațiilor de apă și canalizare ale unei construcții vechi, nu sunt necesare autorizații speciale sau permisiuni, indiferent dacă este vorba de o casă sau de o clădire de apartamente. Însă, este foarte important să angajați un instalator foarte bun și cu multă experiență, care să vă execute instalații de apă și canalizare de calitate. După vizitarea locației, executantul vă va pregăti o ofertă cu planul și termenul de execuție și vă va emite o factură de avans, dacă vă veți decide să îl angajați.

3. Tipuri de țevi ale instalațiilor de apă și canalizare

În perioada dintre cel de-al doilea război mondial și anul 1990, pentru instalațiile de apă s-au folosit țevi zincate, cu o durată de viață de aproximativ 50 ani. La ora actuală, în marea majoritate a cazurilor se folosesc țevi din alumplast, care au trei straturi de aluminiu și trei straturi de plastic. Aceste țevi au o durată de viață mult mai îndelungată față de vechile țevi zincate. În plus, în ele apa este mai curată, pentru că nu are loc coroziunea. Un alt avantaj pe care îl oferă țevile din alumplast este acela că montarea lor este simplă și rapidă. În ultimi ani, la construcțiile mai complexe se folosesc și țevi din inox. Aceste țevi se disting printr-o calitate de vârf și pot fi folosite cu mai multe scopuri, cum ar fi: alimentarea cu apă potabilă, încălzirea și alimentarea cu gaze.

4. Procedeul de executare a instalațiilor de apă și canalizare

4.1. Pregătiri preliminare

Instalațiile de apă și canalizare grosiere se montează imediat după execuția zidurilor portanți și a straturilor de ciment și mortar. Dacă tencuirea se face mecanizat, atunci instalațiile grosiere se instalează în primul strat de tencuială - care este mai subțire - imediat după zidirea pereților. Mai întâi, se delimitează nivelul la care vor fi montate instalațiile, și anume la 100 cm de la stratul final al podelei. O atenție deosebită se acordă băilor și garajelor. Se stabilește care va fi înălțimea pardoselilor încă nemontate. Vă recomandăm, să vă stabiliți înălțimea pardoselilor de minim 15 cm, pentru că la ora actuală tot mai multe instalații se montează în podea (sistemele de încălzire în pardoseală sau sisteme de încălzire cu calorifere, instalațiile electrice...). Înainte de începerea lucrărilor, mai trebuie să se stabilească și poziția exactă a tuturor elementelor echipamentului tehnico-sanitar (a WC-urilor, chiuvetelor, dușurilor, căzilor, a mașinii de spălat rufe, a mașinii de spălat vase etc.). În baza amplasării exacte a acestor elemente, se instalează și conexiunile la gurile de scurgere. Este important să se respecte aceste principii mai ales în cazul țevilor aflate sub tencuială, al vaselor de WC, al bideurilor și al chiuvetelor speciale.

4.2. Racordul la rețelele publice de alimentare cu apă și canalizare

Casa sau apartamentul poate fi racordat la rețeaua publică de alimentare cu apă și canalizare. Între instalațiile locuinței și rețeaua publică se montează un contor. Legea prevede, ca acest contor să fie instalat fie într-o nișă  de zid, fie într-un șanț săpat în pământ, în interiorul sau în exteriorul locuinței. Contorul trebuie să fie prevăzut cu un capac din tablă adecvat. Țevile instalației de alimentare cu apă și de canalizare se montează sub tencuială sau în podea. Instalațiile de apă și canalizare grosiere sunt următoarele: rețeaua de țevi de scurgere, rețeaua de alimentare cu apă rece și apă caldă. Rețeaua poate fi executată în două moduri: a) se instalează câte o țeavă de la tabloul de distribuție și până la fiecare element independent; b)elementele de tehnică-sanitară sunt conectate în paralel cu o țeavă comună, iar țeava de retur este conectată la tabloul de distribuție. Dacă construcția are mai multe etaje, fiecare etaj are tabloul său de distribuție, care este conectat cu contorul principal.

Țevile instalate în ziduri și în podele sunt tubulare. În cazul în care acestea se defectează, ele pot fi schimbate chiar și după executarea lucrărilor de tencuire și a pardoselilor. Este important ca să avem acces la conectorul din doza instalației. Astfel, conectorul este accesibil întotdeauna în tabloul de distribuție. Țevile de alimentare cu apă rece și apă caldă și țevile de scurgere se instalează concomitent. Țevile de scurgere trebuie să fie conectate la gura de aerisire, care se află pe acoperiș. În cadrul acestei faze, se instalează și elementele de evacuare pentru WC-uri și suporturile pentru bideurile de perete. Este bine ca la instalația de alimentare cu apă să montați și filtre de eliminare a nisipului, ca și un aparat de reducere a presiunii, care să împiedice apariția de oscilații de presiune în țevi, dar și producerea zgomotului provocat de circulația apei în țevi. După montarea instalațiilor grosiere, se face testul de presiune la instalația de alimentare cu apă și testul de etanșeitate la instalația de canalizare.

4.3. Lucrările de montare fină

După executarea lucrărilor de tencuire, de placare a pereților și podelelor (executarea pardoselilor) urmează montarea tuturor elementelor de alimentare cu apă. Din această categorie fac parte: instalarea armaturilor pe tencuială (țevi, duș), montarea elementelor tehnico-sanitare (WC-uri, bideuri, chiuvete, căzi...) și conectarea mașinii de spălat vase și a mașinii de spălat rufe.