Vila Gogu Ștefănescu
Vila Gogu Ștefănescu numită și „Casa cu grifoni” este clădirea sediului actual al Primăriei Câmpina. Această vilă era cândva proprietatea lui Gheorghe „Gogu” Ștefănescu, om de afaceri, magnat al petrolului, născut la Câmpina în anul 1867. În anul 1900 a primit aprecierea Regelui Carol I, ordinul „Coroana României”, în grad de cavaler, iar după 9 ani și în grad de ofițer. În luna martie a anului 1901, primește de la Primăria Câmpina autorizația de construcție pentru ridicarea casei, pe strada Carol I, nr. 11, astăzi Bulevardul Culturii. Vila a fost ridicată în perioada anilor 1901-1902, în stil Beaux Arts, dar din păcate, nu este cunoscut numele proiectantului. Clădirea este încadrată în lista monumentelor istorice, de importanță națională clasa A.
Vila Dr. Dumitru Gheorghiu
Această vilă a fost lucrarea cunoscutului arhitect român, Toma T. Socolescu (1883-1960), important pentru arhitectura autohtonă de la începutul secolului XX și până în anul 1941. Vila, denumită și „Casa cu lei”, se află pe Bulevardul Carol I, la intersecția cu Aleea Rozelor. Vila a reprezentat cadoul primarului Câmpinei în perioada anilor 1926 și 1928, Victor Rădulescu, pentru fiica sa care urma să se căsătorească cu doctorul Dumitru Gheorghiu. Arhitectul Socolescu a botezat vila chiar cu numele doctorului: „Vila Dr. Gheorghiu”. Casa aparține stilului neoromânesc, construită în anii ’30. Până la naționalizare a fost proprietatea familiei dr. Gheorghiu, pe vremea regimului comunist găzduind numeroase familii care aveau legături strânse cu regimul. Mai târziu a devenit sediul Laboratorului de Sănătate Publică (Sanepidul), ca apoi să fie revendicată după 1990 de către fiii doctorului Gheorghiu. În anul 2003, imobilul a fost restituit urmașilor, fiind închiriat o perioadă de timp Sanepidului.
Vila Raky
Despre Aton Raky știm că a fost un mare inventator și pionier al forajului de adâncime. În anul 1906 și-a înființat o societate, și tot în acel an a cumpărat mai multe terenuri petrolifere și imobile în Câmpina. În iulie aceluiași an, primarul Câmpinei, I. T. Ionescu i-a eliberat autorizația pentru construcția vilei de pe Bulevard. În proiect a fost redată cu etaj și mansardă, fiind copia conacului familiei Raky din Eltville (lângă Frankfurt). Pe terenul de lângă vilă, inginerul Raky a ridicat încă o clădire, din piatră, sub formă de atelier de reparații mecanice necesare societății sale, garaje, precum și o galerie deschisă la etaj. A mai construit și un tunel care a slujit la transportul tuburilor de foraj de la atelier spre sonde, totul pentru a nu deranja locuitorii cu transportul pe străzi. În urma demolării clădirii fostului atelier, după anul 1989, în subteran s-au descoperit arcate zidite.
În prezent, apartamentele aparțin unor noi proprietari. Casa era pe vremea ei dotată modern, având în anul 1914 băi cu toate instalațiile, calorifere, curent electric și apă curentă. Pe fațadă este vizibil blazonul cu ciocan și daltă minieră, ca un simbol al vremii de atunci. Clădirea păstrează ferestrele originale, piatra cioplită la parter, feroneria autentică a balustradei scării. Pe scurt, una dintre cele mai de preț clădiri ale Câmpinei.
Capela Dumitru V. Hernia
Membrii familiei Hernia au fost de origine din Țara Hațegului. Fiu de negustor, Dimitrie Hernia s-a ocupat cu exploatarea și comercializarea păcurii și a fost interesat să cumpere o parte din proprietatea Prințului Dimitrie Știrbei din Câmpina. A cumpărat o parte din proprietatea prințului Dimitrie Știrbey din Câmpina, în anul 1880. Aceasta s-a ocupat cu extragerea, prelucrarea și vânzarea zăcămintelor petrolifere. În anul 1885, doi membri ai familiei, Dimitrie și nepotul său de frate, Dumitru Hernia, au decedat. După moartea lui Hernia, societatea „Steaua Română" a achiziționat terenurile sale petroliere de la urmași, a dezvoltat schela Câmpina și industria petrolieră locală, ducând astfel numele Câmpinei pe toate meridianele, în preajma Primului Război Mondial. După un an, în 1886, familia a ridicat o capelă, în memoria rudelor decedate. Arhitectul acestei capele nu este cunoscut. Această clădire de cult are fundația din cărămidă, șarpanta din lemn în două pante pe corpul de tip cupolă cu bază octogonală pe turlă. Acoperișul corpului capelei este în două pante, iar cel al turlei este de tip cupolă cu baza octogonală. Pereții exteriori sunt din tencuială de var cu elemente decorative. Capela a fost proiectată în stil Beaux Arts, combinând cu originalitate elemente neoclasice și decorații neobaroce.
Sunt multe de spus cu privire la obiectivele turistice ale Câmpinei. Când treceți prin acest oraș nu puteți să nu vedeți rafinăria care este unica de acest gen din România, aflându-se în mijlocul așezării. A fost înființată în anul 1897 de către „Steaua Română” și a fost pentru câteva decenii, la începutul veacului XX, cea mai mare rafinărie din Europa și cea mai modernă din lume. Faptul că până azi a conservat construcții și instalații (unele încă funcționabile) din acea epocă de glorie, dar și din fiecare dintre epocile ce-au urmat, îi conferă unicitate chiar pe plan mondial. Nu uitați nici de podul lui Petre Peretz (1861-1865). Podul a fost proiectat de inginerul Peretz, fiind unul din piatră cioplită, cu lungimea de 162 m, lățime 7 m, având 8 pile/9 arcade cu deschideri de 15 m. Este important să spunem că acest pod este cel mai lung pod de piatră de pe teritoriul României, dar din păcate, în 8 ianuarie 2021, două dintre arcadele sale s-au prăbușit definitiv în apele râului Doftana, drept consecință a neglijenței repetate a autorităților. Pe lângă podul istoric, în perioada 2019-2020, s-a construit un podeț pietonal.