Învață din trecut - vizitează obiectivele turistice din Oradea

Misterele francmasoneriei dezvăluite la Templul Francmasoneriei din Oradea

Membrii masoneriei împart aceleași idealuri morale, spirituale și sociale, iar masoneria este o instituție printre cele mai vechi și cu ordin inițiatic, organizată în clase, grade și rituri. În secolul XIX, mai precis la 31 octombrie anul 1876, urmărind pe cele din Arad și Timișoara, la Oradea a luat naștere Loja masonică. Aceasta a fost înființată  de către membrii Lojei masonice de la Budapesta, adică de frații Sigismund Berkovits, medic stomatolog și  Francisc Berkovits, de profesie avocat. Loja era sub Obediența Marii Loje Simbolice a Ungariei ceea ce avea semnificația că membrii au fost clasificați în trei grade simbolice, și anume: ucenici, calfe (inițiații) și maeștri după modelul vechilor bresle medievale. Masonii cei mai cunoscuți din România au fost Vasile Alecsandri, Nicolae Bălcescu, Eugen Barbu, Dimitrie Cantemir, Octavian Goga, Carol al II-lea, Carol Davila, Mihail Sadoveanu, Traian Vuia, Constantin Argetoianu, Titu Maiorescu, Mihail Kogălniceanu.

Când vine vorba de clădire, aceasta a fost proiectată de către arhitecții Bálint Zoltán și Jámbor Lajos, iar construirea propriu-zisă a început în anul 1901. Arhitectura și decorațiunile fațadei inspirate de masoni au impresionat orădenii. Fațada a fost proiectată fără ferestre având portic cu o marcare fină, iar aceasta a fost compusă din doi pilaștri laterali. Frontul are o suflare neoclasicistă, de formă triunghiulară. Pe acoperiș au fost instalați 8 sfincși reprezentând ”protejarea membrilor societății de spiritele malefice”.

Expoziția permanentă conține obiecte și mobilier caracteristic fiecărei încăperi. Interiorul dedicat vizitatorilor este împărțit în Sala Templului, Sala pașilor pierduți, Cabinetul de reflexie, Biroul Maestrului Lojii și sala expozițională care conține unele obiecte specifice. Toți se pot informa și documenta asupra temei expoziționale redată prin dispozitive moderne  - tabletă, puse la dispoziţia vizitatorilor şi totodată  în sala expoziţională pot vedea colecția cea mai importantă de artefacte din România privind francmasoneria din țară. Templul Francmasoneriei din Oradea prezintă mai multe medalii masonice, bijuterii specifice, diplome care datează din secolele XIX și XX, statuete, săbii, și alte obiecte ce caracterizează ceremonii masonice.

Fostul Templu al Lojei Masonice Regele Ladislau,  din Oradea din str. Calea Armatei Române, nr. 14 a fost supus unui amplu proces de restaurare din fondurile europene începând din aprilie 2018, iar lucrările s-au terminat la sfârșitul anului 2020. Aceste lucrări au cuprins reconstruirea fațadei, modernizări privind sistemele sanitare, electrice și de conducere a apelor pluviale, restaurarea picturilor și lambriurilor, desfacere/refacere a șarpantei în zona cu regim de înălțime P, refacerea învelitorilor cu tablă plană fălțuită, schimbarea tâmplăriei vechi cu cele noi din lemn şi compartimentarea încăperilor. Totul a fost făcut în scop turistic, de a promova orașul Oradea.

Casa Darvas – La Roche, o perlă a orașului Oradea

Casa Darvas – La Roche astăzi reprezintă o vilă în stilul Art Noveau care înfrumuseţează Oradea, construită pe timpul întăririi burgheziei mici și mijlocii, între anii 1909 și 1912 de către Ferenc Sztarill, proiectată de arhitectul József Vágó. Casa reprezintă una dintre cele mai originale clădiri ale arhitecturii europene din acea perioadă.

Proprietarul acestui imobil a fost Imre Darvas, de altfel un întreprinzător înstărit din Oradea, care în anul 1908 a cumpărat o clădire de pe strada Iosif Vulcan numărul 11 de la avocatul dr. Ignác Ehrlich și în acel loc a construit Casa Darvas. Această vilă și-a schimbat de-a lungul anilor mai mulți proprietari, dar din anul 2015 a devenit în totalitate proprietatea Municipiului Oradea, fiind restaurată din fonduri europene şi deschisă publicului în anul 2020. Azi Casa prezintă o reprezentativă şi valoroasă colecţie de obiecte de epocă expuse în interior în diferite încăperi, într-un mod inedit astfel încât să evoce într-un mod cât mai fidel perioada Belle Epoque.

Vila are vedere către Sinagoga Neologă Sion, dar prezintă si deschiderile pe două fronturi stradale către centrul orașului și promenada de pe lângă Crișul Repede. Vila are decoraţiuni exterioare şi interioare de rară frumusețe, cu forme inspirate din natură, precum florile și păsările, toate aflate sub influența marilor artişti precum Otto Wagner și a lui Josef Hoffmann.

Ultimul templu mozaic construit în Oradea în perioada interbelică -  Sinagoga Ortodoxă Aachvas Rein

Béla Weimann a fost constructor de sinagogi, care a construit și actuala clădire în anul 1926, pe baza proiectului arhitectului István Pintér. Începând cu anul 1870, comunitatea evreiască din Oradea, a folosit pe acel așezământ o casă mică de rugăciune. Denumirea sinagogii Aachva Rein provine de la asociația înființată de către membrii săi evrei, care avea scopul de a sprijinii semenii nevoiași, bolnavi, aflaţi în primejdie.

Privind arhitectura, sinagoga a fost construită pe plan rectangular și decorată cu patru coloane spiralate așezate în colțuri, cu pereți unici de tip ”vapor” în formă de valuri. Pe balustrada balconului se află hexagramele lui David, elemente decorative aplicate în casetele independente, pe tavanul vopsit în alb al sălii, pe dulapul Torei, la fel și pe pardoseala sălii.

Trecutul evreiesc  – Istoria Evreilor din Oradea

Ca semn de recunoștința pentru comunitatea evreiască care a contribuit la istoria orașului, sinagoga găzduieşte expoziţia dedicată Istoriei Evreilor din Oradea. Expoziția reflectă, pas cu pas momentele prin care au trecut evreii pe timpul Holocaustului, pentru a nu fi niciodată uitat și repetat în viitor. Spaţiul de la etaj reflectă ororile Holocaustului precum consecințele Dictatului de la Viena, închiderea populației evreiești în ghetou, deportarea în lagăre, Auschwitz-Birkenau, adoptarea legilor antisemite. Tereza Mózes a supraviețuit Holocaustul, iar în expoziţie un loc important este dedicat pentru a vedea obiecte personale, bibliografia ei care vorbește despre cele supraviețuite în Auschwitz și alte lagăre. Instalațiile sugestive şi alte obiecte printre care valize, exprimă într-un mod impresionant realitatea, tragedia și drama deportării evreilor. Un loc aparte îl au lucrurile Évei Heyman care în jurnalul scris în ghetoul din Oradea îşi aminteşte cu drag de aparatul de fotografiat, bicicleta roșie şi alte bucurii alături de familia ei. Pe pereți sunt inscripționate doar câteva din cele 30.000 de nume ale celor care au decedat în lagăre.

Totodată vizitatorul va fi surprins de volumul mare de documente expuse, fotografii și obiecte din donaţia familiei Sonnenfeld din Oradea de exemplu pietre de litografie, cunoscută fiind în acele timpuri ca deţinătoare a mai multor tipografii. Comunitatea evreiască este reprezentată și prin diferite cărți și obiecte de cult, tablouri ale rabinilor cunoscuți și altor obiecte specifice portului evreiesc.