Caransebeș, orașul din umbra munților

Centrul municipiului Caransebeș poate fi considerat un "muzeu" al clădirilor istorice, toate fiind mărturii despre istoria, cultura, spiritualitatea și poveștile locului, clădiri peste care veghează platanii seculari ai Parcului Dragalina.

1. Primăria Caransebeș

Clădirea actuală a Primăriei din Caransebeș a fost inaugurată în anul 1903, fiind ridicată în mai puțin de un an de la începerea lucrărilor, inițiate de primarul Constantin Burdea. Edificiul în stil eclectic, proiectat de renumitul arhitect Carol Hart din Timișoara, se distinge prin influențele neogotice și elementele din arta decorativă interioară rocaille de secol XVIII (primă manifestare a rococo-ului francez).

2. Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță

Construită în stil baroc terezian în 1753, în interiorul fortificației cu rol de avanpost al Cetății Caransebeș, clădirea Muzeului are o valoare istorică și arhitecturală de interes național. 

Din 1783, clădirea devine sediul „Regimentului de graniță valaho-ilir nr. 13” (redenumire a Batalionului grăniceresc coordonat de baronul Paul Dimic von Papilla înființat în 1768). Cunoscut din 1848 ca „Regimentul de graniță româno-bănățean nr. 13”, această denumire se va fixa până astăzi în memoria locului. Din anul 1962, aici se află sediul Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș.

3. Parcul Dragalina și statuia generalului Ioan Dragalina

Parcul se află în centrul civic, platanii seculari oferind umbră, răcoare și farmec. Aceștia străjuiesc, de mai bine de un secol, centrul, precum o armată, amintind de trecutul militar al Cetății noastre. Parcul a fost întemeiat prin grija ofițerilor grăniceri. La intrarea în parc, dinspre centrul civic, se află statuia generalului Ioan Drăgălina. 

Statuia fost dezvelită la 3 iunie 1943, reprezentându-l pe general într-o recunoaștere cu harta şi binoclul în mână. Este opera sculptorului Mihail Onofrei. Până în anul 1918, pe același soclu a fost așezată statuia împăratului Franz Josef I, dezvelită în 1906. 

4. Ansamblul sculptural „Copacul din palmă”

Acest ansamblu poate fi admirat în Piața General Ioan Dragalina, în apropiere de Centrul Național de Informare și Promovare Turistică al Municipiului Caransebeș.

 Monumentul a fost realizat din marmură de Rușchița, prin măiestria artistică specifică, de cunoscutul sculptor Eugen Petri, și este format din cele cinci degete ale mâinii, în mijlocul cărora se află un arbore ornamental din specia „Catalpa”. Degetul cel mai mare are dimensiunea de 2,70 metri, iar cel mai mic măsoară 2,10 metri. „Catalpa” este un copac ornamental cu flori albe, în formă de trompetă, ce formează, prin corola sa, o umbrelă naturală. Frunzele, de 20 de centimetri lungime și având formă de inimă, capătă toamna o culoare superbă, de un galben strălucitor.

„Copacul din palmă” simbolizează legătura strânsă și armonia dintre artă și mediu, subliniind grija omului față de natură, fiind, așadar, un monument-mesaj: să ocrotim și să păstrăm cu dragoste și grijă tot ceea ce avem în mâinile noastre!

5. Pavilionul Ofițerilor

Edificiul cu arhitectură de inspirație barocă a fost construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (1865) pentru familiile ofițerilor regimentului de infanterie. În incintă a funcționat și un cazinou cu sală de dans și restaurant.   

 6. Palatul Comunității de Avere

Clădirea a fost edificată în anul 1901 în stil baroc vienez cu elemente decorative ale artei anilor 1900. A fost sediul Comunității de Avere, instituție creată în 1879, urmare a desființării Regimentului de graniță româno-bănățean nr. 13. Aceasta avea scopul de a administra, conserva și promova interesele economice și culturale ale comunității grănicerești, familiile de grăniceri constituindu-se într-o societate de bunuri, autonomă și independentă de drept privat.

7. Casa de Cultură „George Suru” - Caransebeș

Monumentul de factură eclectică cu elemente arhitecturale clasiciste se integrează ansamblului urbanistic din anul 1886. Imobilul cu funcție mixtă, atât comercială cât și juridică a aparținut comerciantului Hermann Rosenfeld (în partea inferioară a existat, printre altele, magazinul de mărfuri coloniale al lui Balk, iar la etajul superior a funcționat biroul de avocatură al lui Ernest Halle).

8. Clădirea Comitatului de Caraș-Severin

Clădirea din anul 1900, reper urbanistic cu arhitectură Art-nouveau și elemente specifice eclecticului, este cunoscută și sub numele de Casa Comunității de Avere. Pe fațada acesteia, pe lângă monograma CDA (a Comunității de Avere) se află și stema Comitatului Caraș-Severin în formă de scut în a cărui compoziție distingem soarele, luna, un coș de albine, două ciocane de miner încrucișate și cetatea Caransebeș, elemente flancate de reprezentările unui miner și a eroului Hercule.

9. Palatul Episcopal

Construcția, care datează din anul 1820, a avut, până în 1865, funcția de reședință a comandantului Regimentului de graniță, ulterior  devenind sediul episcopiei. Clădirea din stânga a acestui ansamblu de factură eclectică a fost ridicată în anul 1891 în stilul vechi românesc, specific vechiului regat, funcționând la început ca spațiu pentru Seminarul Teologic.

10. Prima farmacie românească din Banat

Clădirea datează din anul 1827 în stil baroc, cu modificări de influență eclectică în anul 1900. Începând cu anul 1921, clădirea a găzduit farmacia lui Mihail Pătrășcanu, fiind a treia farmacie din oraș și prima farmacie românească din Banat. A fost cunoscută sub numele de „Crucea Albă”.

11. Biserica Romano-catolică „Neprihănita Zămislire”

Se numără printre cele mai vechi biserici din Caransebeș, cu un stil baroc, clădirea actuală datând de la începutul secolului XVIII, având trei altare, picturi în ulei pe pânză cu Sfânta Maria și alți sfinți, dar și statui în lemn de o valoare deosebită. A fost construită ca biserică aparținătoare mănăstirii franciscane, între anii 1725-1730. Hramul bisericii este „Neprihănita zămislire a Maicii Domnului”, este celebrat în data de 8 decembrie, fiind recunoscut, printr-un document din 1792, ca sărbătoarea „Sancta Maria delle Angeli”.

12.  Colegiul Național „Traian Doda”

Clădirea datează din anul 1914 când aici s-a constituit, la propunerea guvernului de la Budapesta, școala gimnazială cu limba de predare maghiară. Din 1918 autoritățile românești hotărăsc ca această instituție de învățământ să fie transformată în liceu cu predare în limba română și să poarte numele lui Traian Doda – cel care a militat pentru înființarea lui în calitate de deputat în Parlamentul de la Budapesta.

13. Cinema Luna

Cel mai vechi cinematograf de pe actualul teritoriu al României care își păstrează aceeași funcțiune, construit în 1912, clădire în stil baroc, ridicată pe terenul fostei case Haasz, revine la numele inițial „Cinematograful Luna” în anul 2015.

Faptul că cinematograful a servit și ca teatru sau sală de concerte o arată titulatura acestuia din anul 1933 „Luna – Teatru, Cinematograf și sală de concerte – Societate Anonimă” / „Theater, Kinomatograf und Konzert – Saal Aktien -Gesellschaft” / „Szinház, Mozi és Hangverseny – Terem Részvény – Társsagá”.

14. Ansamblul „Philipphof”

Ansamblul format din cele două clădiri a fost construit în 1876 de farmacistul Philipp Jakob Müller, cel care i-a dat și numele, Philipphof în germană având înțeles de Curtea Philipp. Ansamblul construit în stil eclectic îmbină elemente de baroc târziu cu decorațiuni ale fațadei de inspirație renascentistă. Complexul a fost gândit funcțional, până astăzi, atât pentru spații de locuit, cât și ca sediu al farmaciei proprietarului.

15. Palatul (Casa) Koronghy

Construcția datează din anul 1912 și se distinge ca un reper urbanistic de fatură Art Nouveau. Clădirea aflată în proprietatea omului de afaceri Gyula Koronghy, a avut funcție mixtă: atât de casă de păstrare, echivalentul actual pentru bancă, cât și de sediu pentru mai multe asociații culturale. Dintre acestea amintim filiala ASTRA (Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român) sau Casina Română, club democratic care a urmărit interesele politice ale românilor.

16. Noua Casă de Păstrare

Clădire cu valoare urbanistică a fost finalizată în anul 1911 în stil neogotic cu elemente eclectice. În sediul acestei instituții bancare s-au amenajat, pe lângă spațiile necesare strict activității instituției, și locuințe pentru funcționari. Bancherul care deținea în proprietate Noua Casă de Păstrare a contribuit financiar la construirea Cinematografului „Luna” (cel mai vechi cinematograf de pe actualul teritoriu al României care își păstrează aceeași funcțiune).

17. Banca Graniței

Clădirea care găzduiește în prezent Banca Comercială Română, filiala Caransebeș, a găzduit, începând cu anul 1923, Banca Graniței. Informații despre clădire nu există însă până în anul 1911, când adăpostea „Centrul de comercializare en gross de produse de tutun”, aflat în proprietatea unei femei văduve, fosta soție a unui evreu care se numea Halle Mor (sursă informație: domnul Adrian Ardeț).

18. Sinagoga Beit’El

Sinagoga Beit’El sau „Casa lui Dumnezeu” a fost edificată în anul 1894. Este o construcție cu arhitectură de tip neogotic de influență spaniolă (singurul templu de acest fel din România) care prin arta decorativă interioară, specifică goticului spaniol, păstrată în original, întregește interiorul inovativ de influență vest-europeană.

19. Catedrala istorică „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” și Piața „Sf. Mare Mucenic Gheorghe”

Piața „Sfântul M. Mc. Gheorghe” din municipiul Caransebeș este dominată de impunătoarea clădire a Catedralei istorice “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”. Lăcașul de cult este situat pe Strada Muntele Mic, la intersecția cu Strada Episcop Nicolae Popeea. Reprezintă un monument istoric și de artă, unul dintre reperele cele mai importante ale localității, aici fiind instalați toți ierarhii Eparhiei din Banatul Montan.

Catedrala istorică “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” are o istorie bogată, cu realizări și evenimente importante pentru urbea de pe Timiș și Sebeș, dar și pentru trecutul întregului Banat, fiind înălțată sub episcopul Moise Stancovici, în anul 1725. Biserica a fost construită din zid de cărămidă, este monumentală prin dimensiuni și impresionantă prin frumoasa desfășurare a spațiului interior. Dispune de 3 clopote, are 31 metri lungime, 9 metri lățime, iar înălțimea turnului este de 35 metri.

În anul 2007, odată cu amenajarea pieței din fața ei, lăcașul de cult a fost pus în valoare peisagistică prin demolarea zidului împrejmuitor și integrarea obiectivului în spațiul citadin. Totodată, în perimetrul pieței, au fost amplasate busturile unor ierarhi ai locului, precum și o fântână monumentală cu ornament reprezentând un cap de leu.

20. Biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”

Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” a fost ridicată între anii 1770 și 1780, cu un stil arhitectural baroc vienez. Cunoscută și ca biserica din cimitir, sfântul lăcaș de închinăciune se află amplasat în cimitirul vechi al orașului Caransebeș și este apărată de un zid exterior de piatră, pe locul unde în vechime erau zidurile de apărare ale cetății Caransebeșului. Cimitirul ce înconjoară biserica conține morminte ale unor personalități de seamă pentru istoria orașului Caransebeș și pentru istoria întregului Banat. 

Aici și-au găsit veșnica odihnă ierarhi, preoți și oameni dedicați Bisericii şi Neamului. Dintre aceștia, amintim pe episcopii Caransebeșului: Ioan Popasu, Nicolae Popeea, Filaret Musta şi Emilian Birdaş sau preoții: dr. Iosif Iuliu Olariu, dr. Cornel Corneanu, Romulus Ancuşa, Isaia Suru şi Andrei Ghidiu, ori personalităţi laice cum ar fi Ştefan Velovan, Patriciu Dragalina, Iuliu Vuia, Dimitrie Cuzma, Pavel Jumanca şi generalul Traian Doda.

Caransebeșul vă așteaptă să vă bucurați de frumusețea edificiilor istorice. Mulțumim Centrului Național de Informare și Promovare Turistică al Municipiului Caransebeș pentru materialele puse la dispoziție în vederea publicării acestui articol.