Izolarea fonică a pereților și plafoanelor

1. De ce este necesară o bună izolare fonică a pereților?

Din păcate, în secolul XXI, nu este posibil să evitați zgomotul nici în propria locuință, deși ar trebui să reprezinte un mediu sigur, calm și liniștit în care să vă puteți odihni și liniști. Izolarea fonică slabă înseamnă mai mult zgomot în apartament, ceea ce afectează puternic bunăstarea psihofizică a tuturor membrilor familiei. Zgomotul este deosebit de deranjant noaptea, când din această cauză nu puteți dormi noaptea liniștiți. De asemenea, este enervant dacă lucrați de acasă și aveți nevoie de liniște pentru a vă concentra asupra muncii. Există însă multe soluții care pot fi aplicate pentru ca izolarea fonică a întregii sau a parții voastre din clădire să fie mai bună, deși trebuie să fiți conștienți că nu veți găsi liniște deplină nicăieri, în nici un mediu urban.

„Izolarea fonică de înaltă calitate vă va asigura un mediu maxim de liniștit în care veți putea dormi și lucra în pace.”

2. Izolarea fonică previne transmiterea sunetului

2.1. Transmiterea sunetului prin aer

În principiu, există două tipuri de transmitere sau răspândirea sunetului – prin pereți, adică construcții și plăci de podea. Primul tip este răspândirea sunetului prin aer. În acest tip de transmisie a sunetului, undele sonore lovesc pereți și prin ei se răspândesc în încăperile adiacente. Astfel de tonuri în casă sunt create de oamenii care vorbesc, merg, curgerea apei, de dispozitive electronice, aparate de uz casnic și alte aparate, cum ar fi, de exemplu, mașinile de spălat sau echipamentele de încălzire. Desigur, în felul acestea este transmis și zgomotul din preajma casei.

„Transmiterea sunetului prin aer se notează cu litera R și se măsoară în decibeli (dB).”

2.2. Izolarea fonică a peretelui previne transmiterea sunetului de impact

Un alt tip de sunet care se transmite este impactul. Este un ecou care nu se răspândește prin aer, ci prin structura clădirii, ceea ce înseamnă că sursa acestuia trebuie să fie în contact direct cu structura clădirii. Ecourile de impact sunt adesea mai deranjante și mai intense decât sunetul care circulă prin aer și sunt, de asemenea, foarte greu de atenuat. Astfel de sunete sunt produse prin alergare și mers, când un obiect cade pe podea sau când mobila este mutată; acest tip de ecou este caracteristic și instalațiilor în pereți care în general vibrează în timpul lucrului și astfel creează zgomot. 

„Cel mai adesea, sunetul de impact este amintit de cei al căror vecin renovează apartamentul: deși forează două etaje mai jos, pare că găurește direct prin peretele vostru. Transmiterea sunetului printr-o structură a clădirii se notează cu L și se măsoară și în decibeli (dB).”

3. Cum se reduce zgomotul?

3.1. Izolarea fonică slabă a fațadei

Izolarea fonică bună reduce foarte mult transmiterea sunetului prin aer, dar trebuie să știți unde și cum să o instalați. Dacă vă deranjează zgomotul din mediul înconjurător, la exteriorul fațadei, în stratul de izolație existent, trebuie montată o termoizolație suplimentară care, pe lângă faptul că împiedică trecerea căldurii, acționează și ca o barieră fonică. Zgomotul din împrejurime poate fi, de asemenea, neutralizat cu succes prin montarea ferestrelor mai bune. Pe piață există ferestre cu protecție fonică foarte ridicată, care sunt folosite mai ales în clădiri precum hoteluri de lângă autostrăzi sau aeroporturi și care reduc foarte mult transmiterea sunetului din mediu către interiorul clădirii. Când cumpărați ferestre, ar trebui să acordați atenție specificațiilor de izolare fonică și să consultați un expert în ferestre.

„De asemenea, sunt problematice toate punctele de pătrundere a sunetului, care pe fațadă apar adesea în jurul jaluzelelor, în locurile de pătrundere a instalațiilor, din cauza ferestrelor sau a izolației plasate necorespunzător.”

3.2. Izolație fonică slabă în casă

Dacă doriți să reduceți zgomotul în apartament, adică transmiterea sunetului din camera în camera, vă vor fi de mare ajutor amortizatoarele de sunet precum textilul, covoarele, perdelele, pernele, plantele etc. Pe piață există chiar și mobilier special pentru izolare fonică. În orice caz, asigurați-vă că toate contactele dintre pereți și lemn sunt etanșate corespunzător; dacă nu există condiții pentru altă soluție, utilizați spuma poliuretanică. Dacă asta nu ajută, înseamnă că este vorba despre izolarea fonică a peretelui în sine, care trebuie reparată și modernizată în mod corespunzător, ceea ce reprezintă o intervenție majoră de construcție.

Pereții despărțitori care nu sunt fixați ferm de podea și plafon sunt deosebit de problematici. În acest caz, peretele acționează ca o membrană care transmite sunetul dintr-o cameră în alta, ceea ce este exact opusul efectului dorit. Nu aveți de ales decât să dărâmați acel perete și să construiți unul nou, căci cel existent nu poate fi reatașat de suprafețele de sus și de jos.

4. Izolație fonică minimă

Izolarea fonică minimă a pereților din apartament ar trebui să fie astfel încât nivelul de zgomot să fie de 52 dB, iar într-un ansamblu rezidențial 55 dB. Aceleași valori se aplică construcțiilor de mezanin, nivelul sonor al impactului admis fiind de 58 dB.

5. Izolarea fonică a peretelui

Sunetul se deplasează mai greu prin materialele solide, așa că un perete compact din beton sau piatră va absorbi zgomotul mult mai bine decât un perete din gips sau beton celular. Izolarea fonică a peretelui este crucială și trebuie planificată înainte de începerea construcției, deoarece este aproape imposibil de reparat ulterior.

La ce trebuie acordată atenție pentru ca pereții să fie cât mai bine izolați fonic?

În primul rând, trebuie să vă asigurați că peretele este fixat ferm de podea și plafon, astfel încât să nu poată oscila ca o membrană. Dacă este un perete existent care nu este fixat corespunzător, acesta trebuie demolat și ridicat unul nou, pentru că altfel izolarea fonică a peretelui nu va fi niciodată adecvată; la o izolare fonică slabă contribuie în mare măsură, diverse deschideri din pereți pentru instalații sau suporturi, care trebuie bine închise și etanșate cu chit elastic sau etanșări speciale. Deschiderile trebuie asigurate în timpul proiectării casei în sine, dar dacă nu pot fi evitate, în acele locuri trebuie planificată o reabilitare sonoră adecvată; pentru a reduce transmisia sunetului de aproximativ patru ori, se poate ridica un alt perete alături de cel existent. Optimul din calcul pentru grosimea acestuia este de 5 cm, iar ca material se pot folosi plăci de gips carton, PAL sau fibrociment, iar plăcile din fibrele de lemn sunt de asemenea potrivite. Singurul lucru la care trebuie să acordați atenție este că între peretele nou și cel vechi există un spațiu de cel puțin 5 cm și că acestea sunt ancorate de lamele, care trebuie așezate pe un material elastic, de exemplu, neopren.

6. Izolarea fonică a plafoanelor și pardoselilor

Prin urmare, se poate concluziona că zgomotul este transmis prin aer, iar sunetul de impact prin contactul cu structura. Zgomotul de impact se transmite prin mers, în special alergare, funcționarea mașinii de spălat rufe sau scârțâitul parchetului. O placă de beton sau un plafon din cărămidă nu este suficientă în sine, așa că trebuie adăugată așa-numita „pardoseală flotantă”, adică o șapă micro-armată, care se toarnă de obicei peste polistiren extrudat sau expandat cu o grosime între 3 și 5 cm. Pentru a-și îndeplini cu adevărat scopul, aceasta trebuie separată de pereți cu folie de spumă, iar toate țevile și deschiderile pentru instalații trebuie înfășurate cu bandă elastică în punctul de contact cu șapa.

7. Concluzie

Izolarea fonică necesită materiale și sisteme bune care trebuie instalate corespunzător. Instalarea profesională și executată corect este de mare importanță pentru efectul final. Pentru o bună izolare fonică a încăperii, nu trebuie să uitați de ferestre, uși, orificii de ventilație și instalații electrice. Dacă aveți nevoie de izolare fonică a încăperilor, pereților, plafoanelor sau pardoselilor, vom afla cu plăcere executanți pentru astfel de lucrări.