Îndepărtarea apei pluviale de pe un acoperiș plat

1. Drenajul exterior sau interior al unui acoperiș plat

Drenarea de pe un acoperiș plat se poate face în mai multe moduri. Pentru drenarea eficientă a apei pluviale de pe suprafețele acoperișului, trebuie mai întâi să se țină cont de panta corespunzătoare a acoperișului și de hidroizolarea continuă, atât pe interiorul acoperișului, cât și pe exterior, în special în jurul marginilor streșinii.

La construcția unui acoperiș plat, care este de obicei din beton, trebuie aplicat mai întâi un nou strat de beton sau, într-un alt mod, să se stabilească o pantă de 2% până la 5%, deoarece, în caz contrar, apa se va scurge prea încet sau va stagna. Toată apa trebuie canalizată cu grijă, sau mai degrabă direcționată în canale orizontale sau verticale.

2. Scurgeri exterioare de pe un acoperiș plat

Drenurile exterioare de pe un acoperiș plat sunt de obicei canale și jgheaburi cu guri de scurgere prin care curge apa. Din acele canale, apa curge fie orizontal peste mansardă, fie vertical, în jos prin jgheaburi, în jos pe lângă fațadă până la pământ. Un astfel de drenaj are mai multe avantaje. Primul este că nu sunt necesare găuri în placa de acoperiș și nici burlane, ceea ce înseamnă practic că nu există riscul de scurgere în structură și nu este necesară încălzirea jgheaburilor (https://www.daibau.ro/articol/603/sistem_de_degivrare_a_jgheaburilor). Un alt avantaj totodată este și metoda mult mai ieftina de drenaj. Principalul dezavantaj a acestei metode de drenaj sunt jgheaburile de-a lungul fațadei în mai multe locuri, ceea ce este cu adevărat o problemă estetică, nu tehnică.

3. Drenajul interior al unui acoperiș plat

Drenările interioare a apei de ploaie de pe un acoperiș plat sunt o soluție mai comună. Apa pătrunde și curge în jos prin burlane, care nu numai că scurge apa de pe suprafață, dar o colectează și din alte straturi ale acoperișului plat, cum ar fi izolația.

Apa din scurgerile verticale curge prin țevile grupate, apoi prin construcție intră în sistemul de canalizare meteorică. Dacă vă organizați singuri execuția lucrărilor, subliniați executanților pe care îi angajați că, fie că betonează suprafața sau montează alt material de finisare, trebuie să lase deschideri pentru receptori de ape pluviale și să facă panta corect.

4. Drenarea gravitațională și în vid a unui acoperiș plat

O modalitate mai puțin modernă de drenare a apei de pe un acoperiș plat este drenajul clasic în cădere liberă sau drenajul gravitațional. Aceasta înseamnă că apa curge liber și încet de pe acoperiș pe jgheaburi. Poziția burlanului, dimensiunea secțiunii transversale a țevilor de drenaj și a altor elemente este determinată de proiectantul instalației mecanice pe baza calculului suprafeței acoperișului și a precipitațiilor medii anuale în localitatea dată.

„Drenajul gravitațional funcționează mai bine atunci când clădirile sunt mai joase și când acoperișurile sunt mai abrupte. De asemenea, este mai potrivită acolo unde, din motive structurale, nu poate fi evitat un număr mare de coturi și alte „dopuri” pe țevile verticale de drenaj din părțile inferioare ale clădirii.”

Drenajul gravitațional este recomandat și pentru acoperișurile cu o suprafață mai mică. Drenajul clasic cu cădere liberă este cea mai comună soluție pentru acoperișurile plate ale caselor familiale.

Un alt sistem, mult mai complex, dar în același timp mai fiabil, este îndepărtarea apei atmosferice sub presiune. Un astfel de sistem folosește gravitația și vidul „trage” apa de la suprafața acoperișului. Planificarea sistemului se face prin software, ceea ce este mai complicat întrucât întreaga lucrare trebuie realizată de o firmă specializată în acel tip de lucrare. De aceea este mult mai potrivit pentru clădirile mai mari, publice sau de afaceri.

5. Drenarea acoperișurilor verzi

Datorită creșterii construcțiilor și urbanizării, în orașe sunt tot mai puține spații verzi. Ca rezultat a acestei situații și cu ploile din ce în ce mai puternice, sistemele de canalizare sunt adesea supraîncărcate, iar cursurile de apă cresc rapid și deseori provoacă inundații. Acoperișurile verzi rețin până la 50% din apă în medie pe an, astfel că eliminarea apei pluviale de pe acoperișurile verzi reduce semnificativ sarcina asupra sistemului de canalizare al orașului. Din acest motiv, acoperișurile verzi din orașe pot contribui în mare măsură la un mai mare echilibru ecologic și pot reduce sarcina asupra sistemelor de canalizare.

În practică, tipurile de acoperișuri verzi cel mai des utilizate sunt următoarele două:

5.1. Acoperișuri plate verzi cu vegetație extensivă

Acoperișurile verzi cu vegetație extensivă sunt cele care sunt acoperite cu un strat de sol de grosime minimă, suficient pentru creșterea vegetației și a verdeții care suportă condiții extreme.

5.2. Acoperișuri plate verzi cu vegetație intensivă

Acoperișurile verzi cu vegetație intensivă permit creșterea florilor, a ierbii, a tufișurilor și chiar a copacilor. Acest lucru necesită îngrijire intensivă, udare regulată și fertilizare, ceea ce dictează crearea unui sistem de drenaj adecvat. Drenajele cu elemente suplimentare, care sunt compatibile și cu receptorii clasici pentru acoperișurile plate, sunt potrivite pentru drenarea sigură și eficientă a apei care a stagnat. Părțile acestui sistem sunt realizate din beton polimer și sunt ușoare, rezistente la condițiile meteorologice și permit drenarea în diferite tipuri de amenajări.