1. Încălzirea cu biomasă - ce trebuie să știți?

Biomasa este o sursă de energie regenerabilă și este creată prin arderea lemnului, a plantelor și a altor substanțe organice, precum gunoiul de grajd sau deșeurile biologice de la gospodării. În timpul arderii, dioxidul de carbon este eliberat, deși într-o cantitate mult mai mică decât cea produsă de utilizarea combustibililor fosili. Sistemele de încălzire cu biomasă sunt de fapt sisteme care utilizează peleți, brichete, talaș, rumeguș, așchii de lemn și lemn; cu acești combustibili se încălzesc spațiile rezidențiale și apa sanitară sau se pornesc cazanele pentru încălzirea centrală. Încălzirea poate fi asigurată de sobe pe acești combustibili în camere individuale, precum și de un rezervor de apă caldă. Cazanul în care ard bușteni, rumegușul, peleți sau brichete este conectat la sistemul de încălzire centralizată și de încălzire a apei. Sobele cu biomasă pot economisi o mulțime de bani pe sezon, spre deosebire de încălzirea electrică sau încălzirea cu păcură.

1.1. Avantajele biomasei

Prețurile produselor din lemn variază considerabil, deși sunt, în general, mai ieftine decât alți combustibili.

Cantitatea de dioxid de carbon eliberată prin arderea lemnului este egală cu cea absorbită de copac în anii de creștere. Procesul este durabil atâta timp cât noi plante continuă să crească în locul celor utilizate pentru combustibil.

Emisiile de carbon cauzate de cultivarea, producția și transportul combustibililor sunt semnificative, dar atâta timp cât combustibilul este obținut local, acestea sunt mult mai mici decât emisiile de combustibili fosili.

1.2. Selectarea sistemului de ardere a lemnului

1.2.1. Cazan sau șemineu?

Cazanele pot fi utilizate în locul încălzitorului instant obișnuit pe gaz pentru a încălzi radiatoarele și apa în toată casa. Sobele individuale (șemineuri) sunt utilizate pentru încălzirea încăperilor separate și sunt de obicei doar un supliment la un alt sistem în care poate exista un cazan de apă caldă.

1.2.2. Rumeguș, peleți sau lemn?

Rumegușul este folosit pentru a încălzi clădiri rezidențiale mai mari sau case grupate. Peleții sunt mult mai ușor de manevrat, de ars și mai ușor de controlat în comparație cu arderea lemnului. Cazanele pe peleți și pe rumeguș pot fi automate, ceea ce înseamnă că o anumită cantitate de combustibil va fi alimentată în cuptor de fiecare dată când acesta este golit, ceea ce este mai ușor pentru utilizatori decât cele pe gaz sau păcură.

Sobele și cazanele pe lemne trebuie umplute manual cu bușteni care, dacă nu sunt deja tăiați, trebuie tăiați fie manual, cu un topor sau cu un ferăstrău sau cu drujba, ceea ce necesită multă muncă și timp. Încălzirea întregii case necesită multe lemne și, deși sunt mai ieftine decât peleții, este necesară achiziția și depozitarea regulată.

1.2.3. Aveți loc pentru un cazan și un rezervor?

Cazanele pe lemne și pe rumeguș sunt mai mari decât cele cu putere utilizabilă egală de gaz sau păcură. Un spațiu mai mare este, de asemenea, necesar pentru depozitarea combustibilului și, în același timp, trebuie să fie accesibil pentru livrare și pentru umplerea cazanului.

1.2.4. Aveți loc pentru un coș de fum?

Pentru acest tip de încălzire, este necesar un coș de fum, adică țevi de fum, în conformitate cu cerințele prescrise. Poate fi o țeavă nouă din oțel inoxidabil sau un coș de fum existent; coșurile de fum vechi necesită în general remedieri pentru a respecta toate reglementările de siguranță și incendiu.

1.2.5. Aveți permis pentru instalarea unui sistem de încălzire cu biomasă?

În principiu, nu este necesară o autorizație de încălzire, deoarece în cazul construcțiilor noi, proiectele de instalații mecanice se fac oricum, iar autorizația de construcție este un document cuprinzător. Cu toate acestea, atunci când vine vorba de renovări în clădirile vechi, trebuie să fiți mai atenți acolo. Cel mai sigur va fi să întrebați mai întâi organul competent. Toate sistemele de încălzire pe lemne sunt supuse reglementărilor privind construcția și protecția locuirii, deci este la fel de sigur dacă contactați companii autorizate pentru instalarea sistemelor de încălzire pe biocombustibili; acestea cunosc reglementările tocmai datorită afacerii lor.

1.3. Economii

Reducerea emisiilor de dioxid de carbon la înlocuirea cazanelor pe combustibil solid cu un cazan cu biocombustibil este incontestabilă, iar efectele financiare sunt și mai evidente. Dacă înlocuiți vechiul sistem de încălzire cu gaz lichefiat cu un nou sistem de încălzire pe lemne, puteți economisi până la 1.500 lei pe sezon, iar dacă înlocuiți vechiul sistem electric, economiile ajung până la 2.500 lei. Cu toate acestea, dacă ați instalat unul dintre noile sisteme cu un cazan cu condensare pe gaz sau păcură, un cazan pe biomasă v-ar costa mai mult.

1.4. întreținere

Cazanele și sobele cu biomasă trebuie curățate periodic de cenușă. În general vorbind, există mai puțină cenușă decât atunci când se ard alte tipuri de combustibil, dar cenușarul trebuie cu siguranță golit. Acest lucru se face de obicei o dată pe săptămână, dar niciodată mai des decât o dată pe zi. Camera de ardere trebuie curățată înainte de fiecare utilizare. Unele modele de cazane au autocurățire, adică un mecanism care elimină cenușa din grătarul de ardere și tuburile schimbătorului de căldură. Dacă acest mecanism nu este disponibil, cazanul trebuie oprit temporar și curățarea trebuie efectuată manual. Dacă cenușa nu este curățată în mod regulat, acumularea va înfunda treptat întregul sistem, ceea ce poate duce la diverse defecțiuni, ca să nu mai vorbim de eficiența arderii. Unele modele de cazane, pe de altă parte, au un mecanism de presare a cenușii care reduce numărul de golire a cenușarului. Când cazanul are un mecanism de autocurățire, atunci singurele dvs. obligații sunt curățarea schimbătorului de căldură, curățarea ocazională a cenușarului și inspecția anuală a întregului sistem. Dacă aveți un cazan sau o sobă pe lemne, este obligatoriu să curățați în mod regulat coșul de fum, adică țevile de evacuare a fumului de depozitele și grăsimile care le-ar putea înfunda. Pentru acest serviciu ar trebui angajat un coșar cel puțin de două ori pe an, de preferință înainte și după sezonul de încălzire. În plus față de curățarea totală, coșarul va determina dacă nu cumva există animale în coșul de fum care s-au mutat în timpul verii.

2. Prețul peleților, brichetelor, rumegușului și lemnelor

Prețurile surselor de energie sunt diferite și depind întotdeauna de mai mulți factori. Cumpărătorul poate fi întotdeauna sedus de formulările generale din declarație și de diverse afirmații. În România, din toate combustibilele, lemnul este în continuare cel mai bine vândut. Urmează rumegușul și peleții. Ofertanții oferă lemne de foc din lemne sub diferite forme, pachete, cu sau fără reduceri, iar oferta de pe piață se poate spune cu adevărat că este diversă și bogată. Sunt oferite diferite tipuri de lemne, lungimi de tăiere sau dimensiuni ale bucăților. Fiecare tip de lemn conține o anumită cantitate de apă, deci poate fi întotdeauna umed sau uscat și acesta este răspunsul la cea mai importantă întrebare - calitatea, deoarece eficiența energetică a lemnului de foc depinde de acesta. Rumegușul este, de asemenea, oferit în diferite dimensiuni, adică în funcție de stadiul prelucrării lemnului și poate fi împărțit în verde și uscat. Pe lângă aceste caracteristici, caracteristicile importante al peleților și brichetelor de lemn sunt densitatea, stabilitatea mecanică și conținutul de cenușă.

2.1. Prețul lemnelor

Lemnele de foc paletizate, 0.8 mc, fag, 1.2 m x 1.45 m sunt la prețul de 779.71 lei/m3.

2.2. Prețul rumegușului

Dintre toate tipurile de lemn de foc, rumegușul are prețul cel mai favorabil, deși depinde de cantitatea de umiditate din acesta și de mărimea bucăților. De obicei bucățile mai mici și mai uscate sunt mai scumpe, deoarece se despică în stadiul avansat de producție în timpul uscării și măcinării. Se fac brichete care sunt realizate din rumeguș din lemn, uscat la o umiditate de maximum 10%, presat la o presiune de 250 - 280 bar/cm3 și costă 9, 90 lei/pachet, iar pachetul este de 10 kg/pachet.

2.3. Prețul peleților

Peleții din biomasă industriali din grâu și orz, ambalat în saci de 1.200 kg costă 960 lei. Vă sugerăm să vă informați bine despre caracteristicile anumitor tipuri și de calitate, adică conținutul caloric, precum și despre prețurile producătorilor și furnizorilor angro și cu amănuntul. Prețul este de la 750-1.000 lei/t.

2.4. Prețul brichetelor

Există mai multe tipuri de brichete (din cărbune, lemn, paie etc.) și prețul depinde de materia primă din care sunt presate. Se vând în saci și pachete de 10, 20 și 25 kg sau mai mult în vrac (rupt). Deci pot costa aproximativ 1.000 lei pe tonă.

3. Furnizori de peleți, brichete, rumeguș și lemne

Atunci când alegeți un furnizor de lemne pentru foc, acordați cea mai mare atenție calității combustibilului. Calitatea este determinată de normele europene, dar cel mai important lucru este ca lemnul să fie uscat. Unii ofertanți includ livrarea în preț.

4. Cum se încălzește corect un cuptor pentru cea mai eficientă combustie?

Lemnul conține două tipuri diferite de combustibil. Primul este carbonul sau cărbunele. Este o substanță solidă din lemn care arde vizibil. Al doilea tip sunt gazele inflamabile, care sunt eliberate în timp ce lemnul se încălzește. Când o bucată de lemn ia foc, începe încălzirea gazelor inflamabile și „eliberarea” lor din lemn. Gazele nearse ies din coș ca fum vizibil sau creează depozite de funingine în el și pot provoca un incendiu. Dacă cantități mari de fum ies din coș atunci când ardeți combustibili lemnoși, soba dvs. poluează aerul cu gaze inflamabile. Jumătate din combustibilul din lemn este doar fum. Prin urmare, cuptorul ar trebui să fie proiectat astfel încât ambii „combustibili” să ardă, deoarece acest lucru atinge o eficiență maximă a combustibilului. Pentru a face acest lucru posibil, sobele moderne pe lemne au mai multe focare într-un focar. Primul sau principalul este în mijlocul sau în partea de jos a cuptorului. Aici arde carbonul solid. Zona de ardere secundară este în partea de sus a focarului unde sunt gazele. Arderea carbonului este ușoară, iar partea incomodă sunt gazele. Acest lucru necesită căldură și oxigen în partea superioară a focarului. Prin urmare, sobele moderne au țevi perforate în partea de sus a focarului.

4.1. Procedură adecvată de încălzire

Umpleți soba cu lemne și dați-le foc. Lăsați grătarul de aer să fie complet deschis timp de 20-30 de minute. Dacă lemnul este uscat sau soba este încă fierbinte, focul se va dura mai scurt decât atunci când lemnul este umed sau soba este complet rece. Când cuptorul se încălzește, grătarul trebuie să fie complet închis. În cuptoarele moderne, grătarul închis nu este niciodată complet impermeabil, astfel încât focul poate arde, altfel s-ar fi stins de îndată ce oxigenul dispare. Dacă este necesar, puteți deschide iradiatorul. După doar 5-10 minute, ar trebui să vedeți limbile albastre ale focului dansând deasupra focului - este o combustie secundară. Flăcările roșii nu sunt ceea ce doriți în acest caz. Dacă nu există flăcări secundare, ar trebui să redeschideți grătarul timp de 5-10 minute pentru a îmbunătății arderea. Odată ce vedeți un astfel de foc aprins, nu mai atingeți nimica. Dacă aveți nevoie de mai multă căldură după aceea, deschideți din nou grătarul. Când cuptorul atinge faza de ardere secundară, alimentarea cu aer nu trebuie să depășească ¼ din deschideri. Prea mult aer scade temperatura internă și întrerupe arderea secundară. Acest ciclu secundar este întrerupt și restabilit de fiecare dată când deschideți ușa sau adăugați un lemn. S-a dovedit că „sistemul vechi al școlii” de a adăuga câteva bușteni în focar la fiecare câteva ore nu corespunde sobelor moderne. Acest lucru prelungește timpul de ardere, însă pierde temperatura și căldura la fel de mult ca și eficiența încălzirii.

4.2. Folosiți numai lemn uscat

Cantitatea de umiditate din lemnul de foc afectează în cea mai mare parte cantitatea de căldură care va fi obținută dintr-o anumită cantitate de lemn. Mai mult de 50% din căldura potențială poate fi pierdută din cauza lemnului umed. Lemnele au nevoie de 2-3 ani de uscare înainte de tăiere și despicare, cu condiția să fie bine stivuite și acoperite. Lemnele îngrămădite într-o grămadă dezorganizată nu se usucă. Numai partea superioară a lemnelor stivuite este acoperită. De asemenea, este mai bine ca puțină apă să scurgă de pe părțile laterale ale mulțimii, decât să nu existe o circulație a aerului. Nu aranjați lemnele în mai mult de 2 sau 3 rânduri dacă sunt sprijinite de o suprafață solidă precum zidul. Este necesar un flux de aer între rânduri. Lemnele de foc trebuie stivuite și ridicate de la sol, astfel încât paletele vechi sunt o soluție excelentă pentru asta. Mulți furnizori de lemne de foc nu au timpul sau capacitatea de a păstra corect lemnele de foc timp de 2 ani. Cei cinstiți vă vor spune cât timp s-au uscat cu adevărat lemnele. Puteți verifica uscăciunea lemnului cu un umidometru, care este vândut în majoritatea magazinelor precum Bauhaus, Obi etc. Cantitatea de umiditate din lemnele de foc pentru a fi utilizate în sezonul curent ar trebui să fie între 15 și 20%. O opțiune alternativă este să lăsați lemnele în pace pentru câțiva ani înainte de a le folosi. În cazul în care aveți astfel de oportunități, ar fi ideal să faceți rotație la fiecare trei ani. Cumpărați lemne de foc primăvara sau vara ca „verzi” pentru a obține cel mai bun preț și rearanjați-le în fiecare an, astfel încât să utilizați întotdeauna cea mai veche grămadă.