1. Ce trebuie să știți despre montarea plăcilor ceramice?

1.1. Standardul de fabricație a plăcilor ceramice

Standardul internațional în vigoare pentru plăcile ceramice este SIST EN ISO 14411. Acesta clasifică plăcile ceramice după modalitatea de fabricare ( A - extrudare și B - presare uscată) și după gradul de absorbție al apei (E). Având în vedere aceste criterii, plăcile se împart în: plăci de interior, plăci de exterior, plăci de podea și plăci de perete. Anexele la acest standard stabilesc și dimensiunile plăcilor (lungimea, lățimea, grosimea...), caracteristicile lor fizice (rezistența la lovituri, îngheț...) și chimice (rezistența la pete, chimicale...).

În conformitate cu acest standard, plăcile sunt marcate cu diferite simboluri. Astfel, se folosește simbolul piciorului pentru plăcile destinate podelei, simbolul mâinii pentru plăcile de perete, simbolul fulgului de zăpadă pentru plăcile care sunt rezistente la îngheț; de asemenea, gradul de rezistență la uzură (PEI) este exprimat numeric.

1.2. Alegerea corectă a plăcilor ceramice în funcție de scopul utilizării

Este foarte important să alegeți niște plăci ceramice, care să corespundă cu scopul pentru care doriți să le utilizați. La alegerea plăcilor, trebuie să țineți cont de mai mulți factori:

- primul factor este locul pe care urmează a fi montate plăcile (în exterior, în interior, pe podea sau pe pereți);

- al doilea factor este tipul suprafeței pe care urmează a fi montate plăcile (peste plăci deja existente, pe un perete din cărămizi, pe bolțuri din beton, pe șapă, pe ghips, pe PAL etc.) - trebuie să acordați atenție și capacității de sarcină a suprafeței respective;

- al treilea factor este mărimea și forma geometrică a suprafeței, pe care o veți acoperi cu plăci ceramice;

- al patrulea factor este funcția plăcilor ceramice și gradul de încărcare a camerei cu ele - în locuințe plăcile ceramice vor îndeplini o funcție, iar în halele industriale o altă funcție;

- al cincilea și ultimul factor de care trebuie să țineți seama este modul de  montare a plăcilor (prin lipire în straturi subțiri sau montare cu mortar de ciment).

Clasele în care se împart plăcile ceramice, în funcție de caracteristicile cerute:

R0: plăci ceramice destinate exclusiv montării pe pereți;

R1: plăci ceramice destinate podelelor unor camere curate, care nu au deschidere directă spre exterior, cum ar fi podeaua de băii sau a dormitorului...

R2: plăci ceramice pentru podeaua sufrageriei respectiv pentru podelele camerelor în care se intră cu pantofii doar uneori. Plăcile ceramice din clasa R2 nu sunt adecvate pentru bucătării, holuri sau alte camere cu podele mai expuse uzurii.

R3: plăci ceramice pentru bucătărie, holuri, camere de tranzit, balcoane, loje, terase...și alte camere prin care persoanele circulă încălțate, creând murdărie în cantități moderate.

R4: plăci ceramice pentru podele expuse murdăriei, care poate zgâria plăcile, de exemplu: la intrarea hotelurilor, a sălilor de expoziție, a magazinelor...

R5: plăci ceramice pentru podele foarte expuse uzurii, cum ar fi: podelele centrelor comerciale, ale aulelor hotelurilor sau ale halelor industriale.

2. Plăcile pot fi de diferite tipuri

2.1. Plăci ceramice

Plăcile ceramice sunt fabricate din material ceramic și argilă, care poate fi maron, roșie sau albă. În procesul de fabricație a plăcilor, argila este arsă în cuptor. Majoritatea plăcilor ceramice sunt acoperite cu o glazură, cu care li se adaugă modele și culori. Plăcile ceramice sunt mai poroase, se crapă mai ușor și absorb umiditatea. De aceea, acestea nu sunt adecvate pentru suprafețe exterioare și nici pentru suprafețe interioare mai expuse uzurii și circulației persoanelor. Sunt mai puțin dure sau rezistente. Glazura se poate crăpa și desprinde, lăsând să se vadă argila de sub ea. Spre deosebire de alte tipuri de plăci, plăcile ceramice se taie relativ ușor. Un aspect pozitiv pe care îl prezintă plăcile ceramice este și că sunt mai ieftine față de plăcile din porcelan.

2.2. Plăci din porțelan

Plăcile din porțelan sunt printre cele mai dure. Se disting și prin faptul că nu absorb umiditatea. De fapt, acesta este motivul pentru care sunt adecvate și pentru placarea unor suprafețe exterioare, mai ales că rezistă la îngheț. La ora actuală, plăcile din porțelan se folosesc și pentru placarea spațiilor interioare. În Italia, aceste plăci se numesc „gres porcelanato“, în timp ce termenul englezesc este „porcelain stoneware“.  Plăcile din porcelan sunt compuse din nisipuri cu granulație fină sau din pietre măcinate, la care se adaugă pigmenți și rocă argiloasă albă de cea mai înaltă calitate (caolin), care are rolul de liant. Secțiunea transversală și structura plăcilor din porțelan sunt uniforme pe întreaga lungime a acestora. Spre deosebire de plăcile ceramice, plăcile din porțelan nu au glazură. Suprafața lor poate fi lustruită, aspră, granulată fin sau grosier, catifelată... Valoarea minimă PEI a acestor plăci este 5. Plăcile din porțelan sunt fabricate în felul următor:  masa pentru plăci (compusă din nisip măcinat, grăunțe de nisip și caolin) este comprimată, astfel obținându-se forma plăcilor; apoi plăcile sunt arse la temperaturi de peste 1200 °C. Plăcile din porțelan au dimensiuni foarte variate, de la dimensiuni de mozaic și până la dimensiuni XXL, cu lungimi de peste 3 metri. Plăcile din porțelan de podea au de obicei grosimea de 10 mm. Plăcile din porțelan de mari dimensiuni sunt chiar mai subțiri, având chiar și grosimea de numai 3 mm. Acestea sunt întărite cu o armatură din lână de sticlă.

2.3. Plăci din sticlă

Plăcile din sticlă sunt de diferite culori, forme și mărimi, și se folosesc mai ales pentru placarea pereților. Unele sunt fabricate din sticlă reciclată. Aceste plăci sunt interesante și nu dăunează mediului înconjurător. Deja acum 8.000 de ani înaintea erei noastre, oamenii foloseau plăci din sticlă pentru realizarea de mozaicuri.

2.4. Plăci din ciment

Plăcile din ciment sunt adecvate pentru placarea podelelor locuințelor, ca și a suprafețelor interioare publice cu tranzit mare de persoane. Spre deosebire de plăcile ceramice, plăcile din ciment își datorează duritatea procesului de deshidratare a cimentului portland și nu arderii argilei. Prin placarea podelelor cu plăci din ciment vom obține un efect nobil, ce aparține secolului al XIX-lea, mai ales dacă acestea motive colorate expresive. Motivele sunt de obicei întipărite hidraulic pe suprafețele plăcilor. Plăcile din ciment sunt de dimensiuni mai mici și sunt mai groase față de plăcile ceramice și plăcile de porțelan. Pot avea forme variate: pătrate, dreptunghiulare, multiunghiulare.

2.5. Plăci din piatră naturală

Plăcile din piatră naturală sunt foarte rezistente și durabile, mai ales dacă sunt din granit, care este aproape indestructibil. Alte pietre adecvate pentru fabricarea de plăci sunt: marmura și calcarul, care sunt roci mai puțin rezistente. Întreținerea și curățarea plăcilor din piatră naturală este simplă. Un aspect negativ al plăcilor din piatră este că sunt reci și, de aceea, sunt mai puțin adecvate pentru placarea podelelor spațiilor locuite. De cele mai multe ori, cu plăci din piatră naturală se plachează podeaua camerei de baie și a bucătăriei, ca și pereții oricăror camere. Plăcile din granit sunt foarte adecvate pentru spațiile interioare publice supuse uzurii. Plăcile din granit mai pot fi folosite și la placarea pereților exteriori și a teraselor.

4. Procedura de montare a plăcilor ceramice

Deși multe persoane consideră, că montarea plăcilor ceramice este o muncă ușoară, acest concept este foarte departe de adevăr. Acest lucru este valabil mai ales dacă nu aveți experiență în acest domeniu. De aceea, vă recomandăm ca pentru montarea plăcilor ceramice să angajați specialiști, care știu să-și facă bine treaba. Astfel, veți evita apariția de complicații, iar rezultatul final va fi foarte bun.

4.1. Pregătirea suprafețelor pe care vor fi montate plăcile ceramice

Primul pas decisiv în montarea plăcilor ceramice îl constituie pregătirea suprafeței de bază. Aceasta trebuie să aibă o capacitate portantă suficient de mare, pentru a susține greutatea adezivului și a plăcilor. De asemenea, suprafața de bază trebuie să fie plată. Dacă suprafața de bază nu este netedă, pe aceasta trebuie să se aplice o masă autonivelantă. Plăcile ceramice pot fi montate doar pe suprafețe uscate și curate. De aceea, aceste suprafețe trebuie să fie foarte bine curățate în prealabil. După curățarea suprafețelor, acestea trebuie să se usuce foarte bine. După uscarea suprafețelor, pe ele se aplică un substrat menit să le reducă capacitatea de absorbție. Dacă montați plăci în baie sau în alte spații umede, este obligatoriu să protejați în prealabil suprafața cu un substrat impermeabil.

4.2. Dimensionarea și amplasarea

După pregătirea adecvată a suprafeței de bază, trebuie să se măsoare cu exactitate spațiul și să se facă un plan de amplasare a plăcilor. Mai întâi, se măsoară mărimea suprafeței de bază. Astfel, aflăm de câte plăci avem nevoie. După calcularea cantității necesare de plăci, se achiziționează o cantitate cu 10% mai mare pentru eventuale necesități de înlocuire a plăcilor. Primul rând de plăci ceramice se montează pe linia mediană a suprafeței. Pentru buna centrare a plăcilor, se folosește de o sfoară. Asigurați-vă că plăcile sunt paralele cu zidurile laterale. Plăcile se montează ținând sfoara tensionată. Se recomandă, ca mai întâi să se monteze plăcile ceramice de perete și apoi plăcile ceramice de podea. La montarea plăcilor ceramice pe podea, trebuie să țineți cont de rosturile plăcilor pereților – aceasta dacă plăcile de podea sunt de aceeași mărime cu plăcile de perete. Astfel, veți obține un aspect armonios prin continuitatea liniei rosturilor de pe perete pe podea. Pentru obținerea unui rezultat final bun, vă mai recomandăm să amplasați mai întâi plăcile pe suprafață , fără a utiliza adeziv. Atunci când veți fi mulțumiți cu aspectul final, procedați la lipirea plăcilor.

4.3. Tăierea plăcilor

Plăcile se taie cu mașini de tăiat speciale. Se mai pot folosi și fierăstraie speciale, ca și clești pentru ruperea plăcilor parțial tăiate. De asemenea, plăcile pot fi decupate pentru a fi folosite în jurul țevilor instalațiilor.

4.4. Montarea plăcilor

După amplasarea și potrivirea plăcilor pe suprafața de bază (pe podea sau pereți), se adaugă uniform un adeziv special  pentru lipirea plăcilor ceramice. Apoi, se greblează adezivul cu o mistrie dințată, urmele acestor dinți rămânând pe suprafața adezivului. Se pune placa ceramică pe adeziv, după care se apasă placa peste suprafața acoperită cu adeziv; plăcile se fixează delicat, dar bine cu un ciocan de cauciuc. Pentru amplasarea corectă a plăcilor ceramice, se folosesc distanțiere, care trebuie să distanțeze plăcile unele de altele, conform lățimii dorite a rosturilor, care poate fi între 2 mm și 1 cm. Datorită utilizării distanțierelor, distanțele dintre plăci sunt uniforme. După montarea plăcilor, se așteaptă cel puțin 12 ore pentru ca adezivul să se usuce.

4.5. Rostuirea

Ultima etapă de montare a plăcilor ceramice este rostuirea. Chitul rosturilor trebuie să fie amestecat conform indicațiilor de pe ambalaj. Apoi, chitul se aplică diagonal pe perete cu ajutorul unei gletiere. Chitul trebuie să umple uniform toate rosturile, până la marginea superioară a plăcilor ceramice. La sfârșit, se îndepărtează toate urmele de adeziv și chit de pe plăcile ceramice, înainte ca acestea să se usuce. Acest lucru se face cel mai ușor cu un burete umed, care se înmoaie de mai multe ori în apă curată. Dacă pe alocuri rămân pete persistente, le îndepărtăm cu un detergent de curățare a cimentului sau cu oțet. Rosturile de dilatare și conectare din colțuri nu se umplu cu chit, ci cu silicon elastic. Înainte de a aplica siliconul, aceste rosturi se lipesc cu o bandă protectoare.