1. Arhitectura peisagistică – ce trebuie să știi?

1.1. Amenajare peisagistică și gradina

Începuturile arhitecturii peisagistice datează înainte de anul 1800. La acea vreme, acest tip de arhitectură se numea amenajarea grădinilor și a parcurilor, iar peisagiștii amenajau exclusiv ambianța parcurilor și grădinilor de vile, castele și palate, precum și împrejurimile clădirilor reprezentative ale statului. Unul dintre cele mai faimoase exemple de amenajare peisagistică care este și astăzi admirată de toți arhitecții peisagistici este Parcul Versailles, proiectat după principiile barocului. Înainte de anul 1800, există primele scrisuri realizate sistematic care descriu arhitectura peisagistică fiind o disciplină profesională. Arhitectura peisagistică este menționată pentru prima dată în lucrările lui Joseph Addison din 1712, dar numele de „arhitectură peisagistică” nu exista pe atunci. Conceptul nu a fost oficializat până în anul 1828, când a fost creat de Gilbert Laing Meason; acea dată este considerată un punct de cotitură în istorie, deoarece arhitectura peisagistică a devenit oficial una dintre profesiile amenajării spațiului.  

Deși această ramură a arhitecturii a început în Europa, ea a înflorit de cealaltă parte a oceanului, în Statele Unite, când această țară și-a accelerat construcția orașelor și a început astfel proiectarea unităților urban-peisagistice. Statele Unite sunt încă în fruntea unor astfel de proiecte, dintre care unele sunt cu adevărat uluitoare. Ei publică, de asemenea, cele mai profesioniste cărți și articole, ceea ce, la rândul său, duce la o accelerare a ritmului de progres în fiecare dintre domeniile managementului de mediu. Anul 1899 a fost un fel de punct de răscruce în acest sens, deoarece în acea perioadă a fost fondată Societatea Americană a Arhitecților Peisagistici.

1.2. Definiție

Arhitectura peisagistică este acum o întreagă industrie care se ocupă cu proiectarea și planificarea spațiilor exterioare, cum ar fi zonele verzi publice, parcuri memoriale și alte repere, iar arhitectura peisagistică afectează spațiul din punct de vedere social, estetic, de mediu și al experienței.  Atunci când proiectează și planifica, arhitecții peisagiști iau în considerare caracteristicile terenurilor locale și alte caracteristici ale peisajului natural, împreună cu alți factori importanți, încercând să le păstreze, să le îmbunătățească, să le extindă și să le completeze - de fapt - formând un nou întreg. Pe lângă planificarea plantațiilor și a peisajelor naturale, activitatea lor include proiectarea elementelor urbane, adică a aleilor, acceselor, pasajelor, piețelor, intersecțiilor, dar și a părților necesare ale echipamentelor auxiliare precum bănci, coșuri, locuri de joacă, platouri, iluminat și altele asemenea.

1.3. Volumul de acțiune a arhitecturii peisagistice

Se poate spune că această ramură a arhitecturii este foarte extinsă, multidisciplinară și complexă, deoarece include amenajarea diferitelor medii, peisaje și spații. Toate aceste tipuri de amenajări peisagistice diferă între ele într-o măsură mai mare sau mai mică în ceea ce privește amploarea, locația, vegetația și modul de amenajare a spațiului verde. Arhitectura peisagistică include crearea de zone publice urbane (piață, campusuri, centre de recreere) în acestea precum parcuri, căi de acces, alei și pasaje, dar și zone verzi tematice, ceea ce reprezintă latura „publică” a domeniului de activitate; pe de altă parte, astăzi există din ce în ce mai multe grădini private, așezări și clădiri similare în care se acordă o atenție egală amenajării spațiului verde, precum și spațiilor rezidențiale. Tendințele moderne impun ca nu numai interioarele să se concentreze pe asigurarea celui mai mare confort și standard de trai posibil, ci ca acest lucru să se facă în conformitate cu exteriorul, pentru a obține un întreg rotunjit conceptual și semnificativ. Astăzi, arhitectura peisagistică este specializată în gestionarea peisajelor naturale și a zonelor mari sălbatice nelocuite, precum și în regenerarea zonelor degradate și devastate precum gropile de gunoi și minele. Aceste criterii nu reprezintă o limitare pentru crearea de unități conceptuale - astfel de concepte pot include zeci de hectare de parcuri și păduri sau doar câteva zeci de metri pătrați de grădini private din spatele casei.

1.4. Domenii de activitate ale arhitecturii peisagistice

Arhitectura este și acum o activitate foarte solicitantă, ramificată și multidisciplinară, care cuprinde și îmbină cunoștințe din mai multe domenii, iar arhitectura peisagistică aproape că o depășește în acest sens. Arhitecții peisagiști sunt experți care folosesc cunoștințe din botanică, horticultură, arhitectură, urbanism, design, artă, psihologia mediului, sociologie, geologie, geografie, ecologie, biologie și altele. Este destul de clar că, pe lângă cunoașterea evident profundă a speciilor de plante și a caracteristicilor acestora, fiecare arhitect peisagist trebuie să se ocupe de multe alte lucruri. El/ea nu trebuie să se ocupe doar de planificarea durabilă și impactul intervențiilor în mediul natural, obiceiurile și viețile oamenilor dintr-un anumit mediu în termeni teoretici, academici, ci mai presus de toate trebuie să cunoască bine caracteristicile peisajului - care și ce fel de teren sunt și unele specii locale de plante și animale, a căror creștere va progresa optim și va da rezultatele dorite pe acel spațiu. El trebuie să aibă, de asemenea, cunoștințe excelente din planificarea urbană și să înțeleagă cum să proiecteze zone verzi de calitate, astfel încât acestea să se conecteze cu alte părți ale așezării, să fuzioneze și să pătrundă afund în stratul urban integrat. Nu în ultimul rând, el/ea trebuie să înțeleagă ecologia și cum să regenereze zonele devastate prin stabilirea unui echilibru biotic în ele.

1.5. Managementul peisajului natural

Spre deosebire de trecut, arhitecții peisagiști de astăzi nu sunt implicați doar în planificarea și proiectarea peisajului natural, ci și în management și organizare. Pe lângă faptul că sunt designeri, ei sunt și manageri care controlează și gestionează resursele naturale. Arhitecții peisagiști lucrează cel mai îndeaproape cu botaniști, grădinari, arhitecți și urbaniști. De asemenea, ei se întâlnesc adesea în echipe împreună cu pădurarii, unde în calitate de manageri ajută la luarea deciziilor privind dezvoltarea continuă pe termen lung, îngrijirea și regenerarea peisajului.

2. Arhitect peisagist

2.1. Cine este arhitectul peisagist

Un arhitect peisagist este cel care se ocupă cu proiectarea, planificarea, organizarea și gestionarea unui peisaj natural. Așa cum am menționat deja, este vorba despre reamenajarea urbanizată, precum amenajarea de parcuri în orașe sau în jurul universității și a altor centre, precum și amenajarea grădinilor private sau intervenții în zone deosebit de sensibile, sălbatice. Un arhitect peisagist este calificat să fie un arhitect de peisaje, nu de clădiri. În România, aceste studii sunt oferite la facultățile de horticultură, și nu la facultățile de arhitectură, ceea ce indică faptul că profesia este mai strâns legată de botanică, horticultură, ecologie și biologie decât de inginerie civilă și arhitectură.

2.2. Chiar este nevoie de un arhitect peisagist?

Fiecare gradină din jurul caselor private este, după criterii, măsură, anvergură și complexitatea muncii, desigur, incomparabilă cu cea publică. Cu toate acestea, ajutorul unui arhitect peisagist poate fi de neprețuit dacă doriți ca grădina voastră să fie un întreg și să aibă un fel de semnificație conceptuală, ghidată de o idee. Și anume, arhitecții peisagiști își pot combina perfect abilitățile și cunoștințele despre proprietățile speciilor de plante cu un simț pentru compoziția spațiului și estetică. El/ea va proiecta o combinație de plante în funcție de cerințele, dorințele și așteptările dumneavoastră și le va aranja și selecta astfel încât totul să pară armonios și compact, interesant și colorat pe tot parcursul anului. Doar un expert calificat este capabil de asta, mai ales dacă este o grădină mai mare.

Pe lângă planificarea grădinilor și poziția florilor, arbuștilor și copacilor, arhitectul peisagist va proiecta și căi de grădină, trepte și alte căi de acces, terase și pavilioane, care vor conecta fizic diferite părți ale parcelei. De asemenea, vor oferi tot ajutorul sau chiar prelua întreaga organizare a plantării, vor găsi executanți, vor conduce și coordona procesul de plantare și se vor ocupa de calitatea lucrărilor efectuate. De aceea, cel mai bine este când amenajarea curții începe în același timp cu proiectul clădirii, deoarece toate lucrările pregătitoare au loc în paralel, iar apoi totul este mai ușor de realizat și mai ieftin. Lucrările ulterioare costă întotdeauna mai mult, dar satisfacția pe care o veți avea merită cu siguranță o astfel de investiție.

2.3. Arhitectura - rolul arhitectului peisagist

Arhitecții peisagiști se asigură că exteriorul este o completare conceptuală a realizării arhitecturale. Acest lucru înseamnă practic că acea clădire să se potrivească cât mai bine cu mediul și să se conecteze corespunzător cu spațiul exterior. Amenajarea peisagistică bună ridică calitatea întregii proprietăți, adică a întregului complex, astfel încât arhitecții peisagişti sunt întotdeauna angajați pentru proiectele de arhitectură publică. Nimic mai frumos decât să privești pe fereastră la verdeața frumoasă care te ademenește și te invită afară. Colaborarea strânsă între arhitecți și arhitecții peisagiști este un fenomen relativ recent, deoarece până de curând arhitectul făcea mai mult sau mai puțin totul el însuși.

La începutul secolului al XIX-lea, urbanismul a cunoscut o adevărată evoluție, mai ales în America, când se construia mult. Ca urmare, de atunci a existat o nevoie tot mai mare ca experții să încorporeze unele peisaje amenajate în mediul urban. Printre cele mai faimoase aranjamente de parc se numără Central Park din New York, Brooklyn Proospect și Emerald Necklace din Boston. Orașele americane cu creștere rapidă au fost o oportunitate bună pentru piesagiști de a-și extinde câmpul de acțiune și de a pătrunde în lume.

3. Domenii de design peisagistic

3.1. Planificare și plantare

Grădinile sunt sarcina cea mai comună a arhitecțiilor peisagiști, mai ales când vine vorba de case de familie sau de terenuri private. Toată lumea dorește să admire verdeața frumoasă din fața caselor lor, iar arhitecții peisagişti sunt oameni care vor crea magie cu plantele care captivează și hrănesc sufletul. Curțile caselor private constau de obicei din două părți: o grădină mai mică din față și centrală, la care se adaugă altele, tematic precum grădinile de legume și pomi, și grădinile de mirodenii din spatele clădirii. Deși grădinile diferă după speciile de plante la fel de mult ca și după complexitate și întreținere, într-un design bun peisagistic ele sunt întotdeauna conectate din punct de vedere estetic, vizual și funcțional și comunică între ele. Ele sunt de obicei unite de câteva specii de aceleași plante selectate pentru a face ușor tranziții de la un întreg la altul. Grădinile sunt planificate în funcție de direcția cerului (soare / semiumbră / umbră), dar și în funcție de alte puncte ale amenajării exterioare (unde vor fi căi, abordări, scări...) și bineînțeles în funcție de dorințele și nevoile dumneavoastră. Unii preferă grădini franțuzești amenajate artistic, cu plantații bogate și multe specii de plante, în timp ce alții preferă un mediu mai natural și mai puțin pretențios, așa că aleg specii de câmpie și mai puțin pretențioase.

3.2. Planificarea aleilor, căilor de acces și teraselor

Pe lângă grădini, arhitectul peisagist va proiecta și alei, căi de acces, trepte, va stabili pasaje și linii între părțile individuale. De asemenea, va stabili unde va fi terasa, unde poate fi pavilionul sau cortul. Nici măcar o astfel de amenajare excepțională nu poate fi savurată cu adevărat dacă nu există acces, așa că un sistem bine gândit de căi care direcționează mișcarea pe parcelă este mai mult decât necesar.

3.3. Proiectarea echipamentelor de exterior

Arhitecții peisagiști vor sfătui și sugera echipamente în aer liber care ar putea fi luate în considerare, care ar fi amplasate pe acele suprafețe. Anumitor tipuri de design sunt mai potrivite scaunele, fotoliile și mesele din lemn, iar altora mobilierul de grădină puțin mai rustic și așa mai departe. El poate sugera un șemineu în aer liber sau un șemineu deschis sau chiar suprafețe de apă precum piscine, iazuri, bazine sau fântâni decorative. Alături de toate acestea, există și un plan de iluminat, altfel suprafețele vor fi inaccesibile seara și în timpul nopților de vară.

4. Procesul de planificare a amenajării teritoriului

4.1. Pregătiți o listă de dorințe

Vă recomandăm mai întâi să vă notați toate dorințele și așteptările. Care sunt plantele, culorile, formele preferate pe care ați vrea să le aveți? De asemenea, unul dintre liniile directoare de bază ar trebui să fie scopul planului, adică sustenabilitatea acestuia, astfel încât să puteți avea grijă în mod regulat de grădină și să faceți toate lucrările necesare. Explicați și descrieți expertului pe care îl angajați ce fel de imagine a întregului aveți în minte: sălbatică, mai naturală, liberă sau complet ordonată? Cu toate acestea, trebuie să știți că unii dintre factorii care condiționează și influențează planificarea sunt în afara puterilor dumneavoastră, adică așteptărilor și dorințelor, cum ar fi orientarea parcelei care este afectată de lumina soarelui (diferitele specii de plante necesită condiții diferite), cantitatea precipitațiilor, zăpada, puterea vântului și vegetația din jur, cărora trebuie acordată măcar o atenție minimă și luate în considerare în noul proiect.

4.2. Alegerea arhitectului peisagist

Atunci când alegeți un arhitect peisagist, informați-vă despre proiectele sale anterioare. Rugați-l să vă trimită fotografii cu aranjamentele lui sau chiar să le vedeți live dacă acestea sunt zone publice pe care le puteți accesa. Dacă aveți aceleași sensibilități sau similare, vă va fi mai ușor să ajungeți la soluții satisfăcătoare reciproc.

4.3. Privire asupra locației și acordul

Arhitectul peisagist se va uita mai întâi la locație și abia apoi va începe să se gândească la designul aranjării. Este important să se identifice direcția cerului, panta terenului, caracteristicile solului, speciile indigene, adică vegetația locală, pasajele și căile de acces și toți ceilalți factori importanți. Noul design trebuie să se încadreze subtil în situația existentă, să se potrivească condițiilor climatice și topografice, pentru că altfel plantele nu vor prospera, iar grădina va fi extrem de solicitantă de întreținut. De asemenea, trebuie acordată atenție tuturor terenurilor abrupte de pe care apa de ploaie ar putea îndepărta pământul și aceste părți trebuie protejate corespunzător cu escarpe, ziduri de susținere sau persistente și plantate cu specii care să prevină alunecările de teren.

4.4. Eșantioane și sondaj geodezic

Un arhitect peisagist poate preleva probe de sol din diferite puncte și le poate trimite la un laborator pentru analiză. Din aceasta, vor învăța conținutul de minerale (fosfor, potasiu și materie organică), care este util mai ales dacă nu știți aproape nimic despre pământ și nu există grădini în apropiere (deci nu puteți ști dacă și ce reușește pe sol).

Atunci arhitectul peisagist are nevoie și de un sondaj geodezic, pentru că altfel nu va putea localiza elementele necesare. Sondajul geodezic este comandat de la topograf și apoi transmis arhitectului peisagist.

4.5. Soluție de proiectare conceptuală

Apoi începe cea mai bună parte a proiectului - soluția conceptuală. Soluția conceptuală formează un concept general, de fapt, o idee călăuzitoare care va lega totul într-un întreg armonios, definește împărțirea pe sectoare și delimitează zonele de gazon, paturi, plante perene, copaci, arbuști, grădini (fructe, legume, plante), ca și a celorlalte. Aleile, treptele, terasele și alte comunicații de legătură sunt, de asemenea, marcate și trasate schematic, iar materialele se selectează. Pe lângă schiță, arhitectul peisagist va pregăti și planuri. În faza de proiectare conceptuală, speciile individuale de plante și cantitățile acestora nu au fost încă determinate.

4.6. Proiect de execuție

Proiectul de construcție conține o listă detaliată a cantităților și speciilor de plante cu denumiri latine, locații precis definite ale fiecărei specii și dimensiunile exacte ale restului suprafețelor și secțiunilor transversale care leagă părțile într-un întreg planificat.

4.7. Selectarea executanților și achiziționarea de verdeață

Când totul este pregătit, un arhitect peisagist vă va ajuta să alegeți executanți. Executanții sunt grădinari care vor planta plante, centre de grădinărit care vi le vor vinde și executanți de terasamente și lucrări de construcții care se vor ocupa de alte elemente exterioare precum pavaj, alee și terase. Vă sfătuim să căutați mai multe oferte, astfel încât să puteți compara prețurile executanților individuali și să vă decideți pentru cei mai buni.

4.8. Realizarea amenajării peisagistice

După ce toți executanții au fost selectați și angajați, poate începe construcția curții. În primul rând, se execută lucrări de terasament și ziduri de protecție alături de căi exterioare, terase și pardoseli. Apoi începe trasarea și arătura paturilor de flori, adică a suprafețelor pe care se vor afla plantele. Apoi începe trasarea și arătura paturilor de flori, adică a suprafețelor pe care se vor afla plantele. În final, plantele sunt plantate și protejate adecvat de dăunători și alte animale, deoarece cele mai sensibile sunt mlădițele. Trebuie avut grijă să plantați la momentul potrivit - unele sunt plantate primăvara, altele la sfârșitul verii sau toamna. De asemenea, trebuie să aibă suficientă apă imediat după plantare, precum și pe parcurs.

4.9. Întreținerea vegetației

Când totul s-a terminat și obțineți ceea ce ați dorit, cu aceasta treaba nu s-a terminat. De fapt, este abia la început, pentru că fiecare grădină ca organism viu necesită îngrijire, atenție, întreținere și grijă, precum timp și bani, pe lângă efortul investit. Toate acestea ar trebui făcute din nou conform sfatului și instrucțiunilor experților. Numai așa, totul va rămâne impecabil și frumos ca un praznic pentru toate simțurile. Dacă nu sunteți siguri că știți și reușiți singuri să faceți toate acestea, poate nu ar fi rău să angajați ocazional sau permanent grădinari care vă vor fi de mare ajutor.

5. Arhitectura peisagistică – preț

Arhitecții peisagistici taxează între 1.500 și 5.000 RON pentru realizarea unor astfel de planuri. Pe lângă aspectul răsadurilor, aceste planuri includ colectarea și drenarea apelor pluviale, canalizări, cămine de vizitare, capace și canale; în plus, există modele de trepte și ziduri de sprijin, căi, borduri și iazuri sau piscine. Prețul unui astfel de plan este de aproximativ 2.500 RON. Planul de răsad, amenajarea pavajelor și platourilor, proiectul de amenajare a spațiului se realizează la scara 1: 100.