Teren pentru construcții: densitatea brută și netă de construcție

1. Definiții de construcție și termeni urbanistici după lege

În Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul sunt date principalele activități privind amenajarea teritoriului și de urbanism. Activitățile principale de amenajare a teritoriului şi de urbanism constau în transpunerea la nivelul întregului teritoriu național a strategiilor, politicilor şi programelor de dezvoltare durabilă în profil spaţial, precum şi urmărirea aplicării acestora în conformitate cu documentațiile de specialitate legal aprobate.

Urbanismul trebuie să reprezinte o activitate:

a) operațională, prin detalierea şi delimitarea în teren a prevederilor planurilor de amenajare a teritoriului;
b) integratoare, prin sintetizarea politicilor sectoriale privind gestionarea teritoriului localităților;
c) normativă, prin precizarea modalităților de utilizare a terenurilor, definirea destinațiilor și gabaritelor de clădiri, inclusiv infrastructura, amenajări şi plantații.

2. Densitatea brută a clădirii

Densitatea construcției reprezintă suprafața de teren care poate fi construită.

„Densitatea brută a clădirii este raportul dintre suprafața de teren a lucrărilor de arhitectură și suprafața totală a întregii suprafețe de teren (inclusiv curți rutiere, zone verzi, spații deschise și zone în care nu este construit niciunul dintre proiectele de mai sus).”

3. Densitatea netă de construcție

„Densitatea netă de construcție reprezintă raportul dintre suprafața de teren ocupată a lucrărilor de construcție și suprafața totală a terenului. (Excluzând suprafața de teren ocupată de lucrări: miniaturi decorative, piscine, parcări, terenuri de sport, lucrări de infrastructură tehnică exterioară (excluzând terenurile de tenis și terenurile de sport construite) construcție fixă ​​și ocupând spațiu la sol, rezervor miniatural…).”

4. Procentul de ocupare (POT)

„Procentul de ocupare a terenului este raportul dintre Suprafața Construită (prescurtată SC) și Suprafața Parcelei (notată cu S) înmulțit cu 100 (asta pentru că este exprimat în procente). Pe scurt, cât la sută din terenul dumneavoastră poate fi folosit la ridicarea construcției.”

POT-ul generează astfel suprafața construită la sol maxim posibilă raportată la suprafața terenului. POT-ul se stabilește în funcție de destinația zonei în care urmează a fi amplasată construcția și în funcție de condițiile de amplasare în teren.

POT-ul se completează cu Coeficientul de Utilizare al Terenului (CUT), cu regimul de aliniere la stradă și cu regimul de înălțime, și formează un ansamblu de valori obligatorii în autorizarea executării construcțiilor, de care proprietarii și arhitecții trebuie să ţină cont.

5. Coeficientul de utilizare a terenului (CUI)

„Coeficientul de utilizare a terenului este raportul dintre Suprafața construită desfășurată (suprafața totală a etajelor supraterane desfășurate) și suprafața terenului. De fapt se referă la cât de mult puteți ridica înălțimea construcției.”

6. Suprafața utilă

Suprafața utilă reprezintă suprafetele tuturor camerelor dintr-o proprietate. Suprafața utilă a locuinței este suma tuturor suprafețelor utile ale încăperilor. Ea cuprinde: cameră de zi, dormitoare, băi, WC, duș, bucătărie, spații de depozitare și de circulație din interiorul locuinței.

7. Volumul brut al clădirii sau părți ale clădirii care sunt limitate și complet acoperite

Volumul brut al clădirii este produsul dintre suprafața brută și înălțimea corespunzătoare. Înălțimea este de obicei luată ca distanța de la podeaua etajului observat până la podeaua etajului de deasupra acesteia.