Chituirea suprafețelor pavate

În continuare:

1. Chituirea suprafețelor pavate - câteva reguli generale
- 1.1. Chituirea suprafețelor pavate - când este momentul potrivit pentru asta?
- 1.2. Chitul - caracteristici generale
2. Chituire - tipuri de chit
3. Chituirea suprafețelor pavate - procedură
4. Ce ne sfătuiesc experții?

1. Chituirea suprafețelor pavate - câteva reguli generale

Există multe feluri și tipuri de chituri care pot fi folosite pentru a umple golurile dintre elemente (plăci, blocuri, cuburi): de la mortar obișnuit de nisip și ciment până la rășini epoxidice bicomponente. Fiecare dintre mortarele despre care vom vorbi are propriile sale proprietăți generale, deși instrucțiunile de utilizare ale diverșilor producători pot fi destul de diferite. Prin urmare, acestea trebuie citite cu atenție înainte de achiziționarea și utilizarea produsului.

La alegerea celui mai potrivit fel și tip de chit trebuie să se țină cont întotdeauna de următorii factori: tipul de pavaj, substrat, aspectul estetic dorit, durata de viață, condițiile meteorologice și bineînțeles bugetul.

Puteți folosi aproape toate tipurile de chituri pentru substraturi permeabile (poroase), însă pentru cele impermeabile sunt folosite doar unele. Chitul poate lăsa pete pe piatra naturală poroasă, așa că trebuie aplicat cu atenție, deoarece petele, mai ales atunci când sunt uscate, sunt greu de îndepărtat.

1.1. Chituirea suprafețelor pavate - când este momentul potrivit pentru asta?

În unele cazuri, chituirea trebuie efectuată pe vreme uscată, deoarece anumite tipuri de chit nu ar trebui să fie udate până la finalizarea lucrărilor. Chituirea trebuie efectuată în conformitate cu instrucțiunile producătorului.

1.2. Chitul - caracteristici generale

Chitul este ușor de utilizat și creează o îmbinare flexibilă. Compoziția de calitate este de obicei rezistentă la eroziune, dar împiedică și creșterea ierbii și a buruienilor între plăci. De asemenea, chitul repară cu ușurință orice deteriorare a îmbinărilor plăcilor, blocurilor sau cuburilor care apar între timp.

Chitul poate fi folosit pentru pavarea curților, parcărilor, potecilor, spațiilor publice și celor exterioare similare, dar numai atunci când nu este prevăzută încărcarea grea a acestora, adică la realizarea suprafețelor umblabile, nu și cele carosabile.

2. Chituire - tipuri de chit

2.1. Chit polimeric monocomponent

Aproape că se poate spune că acesta este un produs de uz universal, deoarece corespunde celui mai mare număr de materiale de pavaj. Se aplică prin presărarea compoziției uscate peste plăci, blocuri sau cuburi umede și apoi prin presarea în rosturi cu unelte sau mașini (mistrie, perii, rigle, pistoale de chituire etc.). În general, chiturile polimerice monocomponente sunt destul de rentabile și sunt disponibile într-o varietate de culori. Pentru o durată de viață mai lungă a acestui tip de chit, materialul de pavaj este așezat pe o bază permeabilă din ciment.

2.2. Chit bicomponent din rășini epoxidice

Aceste tipuri de chituri sunt realizate din agregate pe bază de nisip și rășină, care sunt amestecate la fața locului. Apoi, la fel ca și cele monocomponente, acestea sunt presate în îmbinări peste suprafața pavată umedă cu unelte sau mașini (mistrie, perii, rigle, pistoale de chituire etc.).

Rășina întărește agregatul, făcându-l mai durabil și mai potrivit, de exemplu, pentru spălarea cu furtunul. Deși aceste chituri sunt de obicei mai scumpe decât alte opțiuni, au o durată de viață lungă de cel puțin 10 ani. Rășinile epoxidice bicomponente sunt disponibile într-o varietate de culori, astfel încât oricare dintre materialele alese pentru pavare poate fi completate cu acestea.

Este deosebit de important să protejați piatra naturală și alte suprafețe poroase înainte de chituire. Protecția împiedică rășina să pătrundă în piatră și să lase pete pe suprafața acesteia. În plus, este recomandat să lucrați cât mai repede, așa că de obicei sunt necesare două persoane. Ca produs pe bază de nisip, rășinile epoxidice bicomponente au o compoziție granulară, așa că până la urmă va avea acest aspect.

2.3. Chit pentru gresia de exterior

Acest tip de chit are o textură foarte netedă și fină, deci este ideal pentru porțelan și piatra naturală tăiată. Amestecul este sub forma de pulbere și se vinde în saci, deci se dizolvă în apă, în proporția recomandată de producător și se aplică pe suprafața pavată până la umplerea tuturor rosturilor.

Aplicarea necesită puțin mai multă practică și mai mult timp decât alte tipuri de chituire. Pentru ca rezultatul să fie cel mai bun posibil, îmbinările în sine ar trebui să fie cât mai uscate posibil. Imediat ce compoziția este aplicată, suprafața trebuie ștearsă cu un burete umed, nu mai târziu de 30 de minute, și de aceea se recomandă ca această lucrare să fie făcută în pereche. Suprafața pavată este spălată cu mișcări diagonale pentru ca să nu iasă din îmbinări mai multă compoziție proaspătă.

Chituirea este considerată o opțiune foarte rentabilă, mai ales că chiturile sunt disponibile în mai multe culori și va exista întotdeauna una care se potrivește perfect plăcilor. Pentru că arată elegant, neted și modern, aceste îmbinări sunt de obicei realizate pe lângă piatra naturală sau porțelan cu margini tăiate. În ceea ce privește întreținerea, acestea trebuie spălate ușor și trebuie evitat contactul direct.

2.4. Chit pe bază de ciment

Aceste tipuri de chituri se vând gata făcute, de fapt, deja pregătite, astfel încât la fața locului să se adauge doar apa. Amestecul astfel obținut este presat în rosturi și, după 30 de minute de uscare, trebuie curățat temeinic. Avantajul acestora, în raport cu amestecurile de polimeri monocomponent, este crearea unei legături ceva mai puternice și potrivirea pentru substraturile permeabile și cele impermeabile.

Această compoziție la fel trebuie aplicată rapid, așa că și în acest caz recomandăm două persoane să facă lucrarea. Termenul de valabilitate al acestora este de cel puțin 10 ani și astfel de îmbinări pot rezista la spălarea sub presiune. Cu toate acestea, există doar un număr limitat de culori, iar rosturile uscate arată ușor granulate, ceea ce s-ar putea să nu se potrivească fiecărui material folosit pentru pavare.

2.5. Mortar obișnuit

Amestecul de nisip și ciment se aplică manual cu o spatulă. Amestecul de mortar poate fi folosit pentru substraturi permeabile sau impermeabile. Aspectul final corespunde de obicei tipurilor tradiționale de pavaj, cum ar fi piatra naturală tăiată manual sau versiunile din beton, adică imitații ale stilului antic.

3. Chituirea suprafețelor pavate - procedură

Înainte de a chitui suprafața pavată, este necesar să o spălați bine cu apă sub presiune și apoi să o lăsați să se usuce. După aceea, chitul trebuie întins uniform pe întreaga suprafață și presat în rosturi cu o mistrie sau o mașină. Apoi, cel mai bine este să folosiți o placă vibrantă, astfel încât compusul să fie presat cât mai uniform posibil în îmbinările dintre plăci. La final, amestecul se adaugă acolo unde este mai puțin, astfel încât toate rosturile să fie umplute uniform.

Ultimul pas este udarea întregii suprafețe pavate, dar nu excesiv. Așteptați 10-15 minute în timp ce chitul reacționează în contact cu apa și se usucă. Apoi urmează o spălare temeinică pentru a îndepărta toate resturile de chit de pe plăci, blocuri sau cuburi.

4. Ce ne sfătuiesc experții?

Sfaturi de la TOTAL LIVIU INVEST SRL

Mă numesc Iosif Liviu și sunt Administratorul și Directorul companiei SC Total liviu invest SRL având o vechime destul de consistentă în domeniul pavajelor.

Care sunt pașii principali în montarea bordurilor de pavaje?

Planificare: Decideți locația exactă a bordurilor și marcați traseul cu sfori sau vopsea specială pentru a ghida instalarea.
Excavare: Săpați un șanț în jurul perimetrului pavajului cu adâncimea și lățimea adecvată pentru a monta bordurile. De obicei, adâncimea șanțului trebuie să fie puțin mai mare decât înălțimea bordurilor.
Stabilizare și nivelare: Asigurați-vă că fundul șanțului este compactat și nivelat pentru a oferi o bază solidă pentru borduri. Utilizați un nivel și aliniament trasat de o sfoară și un ciocan de cauciuc pentru a ajusta și a alinia bordurile .
Instalarea bordurilor: Puneți bordurile în șanț astfel încât să fie perfect aliniate și apoi bateți-le cu un ciocan de cauciuc pentru a le fixa ferm în poziție. Asigurați-vă că sunt instalate la nivel și că nu există spații între ele.

Ce metode utilizați pentru a asigura o fundație stabilă înainte de montarea bordurilor?

Excavare adecvată: Asigurați-vă că șanțul în care vor fi plasate bordurile este săpat la adâncimea corectă și că este suficient de lat pentru a oferi spațiu pentru borduri și pentru materialul de umplere.
Compactare: Compactați fundul șanțului folosind un placa vibratorie sau un compactator manual pentru a asigura că solul este stabil și ferm sub borduri.
Utilizarea unui strat de pietriș : Adăugați un strat subțire de pietriș compactat pe fundul șanțului pentru a oferi un suport suplimentar și pentru a ajuta la drenajul apei.
Utilizarea unui beton semiumed pentru borduri: În unele cazuri, poate fi necesar să folosiți beton semiumed sau adeziv special pentru a fixa bordurile în poziție și pentru a le conecta între ele în mod corespunzător.

Cum gestionați drenajul în jurul bordurilor de pavaje pentru a preveni acumularea de apă?

Înclinarea corectă a suprafeței: Asigurați-vă că suprafața pavajului este înclinată corespunzător pentru a permite scurgerea apei. Pavajul ar trebui să fie înclinat ușor către zonele de drenaj, cum ar fi rigolele sau șanțurile de scurgere.
Utilizarea rigolelor: Instalați rigole sau șanțuri de scurgere în jurul perimetrului pavajului pentru a colecta și a dirija apa departe de zona pavată. Rigolele pot fi realizate din beton, plastic sau alte materiale durabile și pot fi integrate în designul general al pavajului.
Instalarea membranei de drenaj: Utilizați membrane de drenaj sau țesături permeabile sub stratul de pietriș sau nisip pentru a permite apei să se scurgă în sol în mod eficient și pentru a preveni acumularea de apă sub pavaj.
Găuri de drenaj în borduri: Perforați sau tăiați găuri de drenaj în borduri pentru a permite apei să se scurgă prin ele și să nu se acumuleze în jurul lor.
Curățarea periodică a sistemului de drenaj: Mențineți rigolele și șanțurile de scurgere curate și libere de detritus pentru a asigura o funcționare optimă a sistemului de drenaj.

Cum decideți tipul de material de chituire pentru a fixa pavajele (nisip, mortar, polimer etc.) în funcție de proiect?

Tipul de pavaj și suprafața de lucru: Anumite tipuri de pavaj pot necesita un anumit tip de material de chituire pentru o fixare adecvată. Pavajele din piatră naturală sau beton pot fi mai bine fixate cu nisip sau pietriș.
Nivelul de trafic și utilizare: Pentru zone cu trafic intens sau utilizare frecventă, este recomandat să utilizați materiale de chituire mai robuste și rezistente pentru a asigura o fixare solidă și durabilă a pavajului.
Clima și condițiile meteorologice locale: În zone cu schimbări extreme de temperatură sau cu precipitații abundente, este important să se aleagă un material de chituire care să reziste la aceste condiții și să nu se deterioreze sau să se degradeze rapid.
Aspect estetic și finisare: Unele materiale de chituire oferă o finisare mai estetică sau mai uniformă decât altele și pot fi preferate pentru proiecte în care aspectul final este o considerație importantă.
Costuri și disponibilitate: Costurile și disponibilitatea materialelor pot influența și ele decizia. De exemplu, nisipul poate fi mai ieftin și mai ușor de procurat decât mortarul sau chiturile de polimer în anumite regiuni.
Durabilitate și întreținere: Luați în considerare durabilitatea și necesitatea de întreținere a diferitelor materiale de chituire. Unele pot necesita reparații sau întreținere mai frecventă decât altele în funcție de condițiile de mediu și de utilizare.

Cum preveniți apariția de burți sau deplasări ale pavajului în timpul procesului de chituire și după finalizarea sa?

Stabilirea unei fundații solide: Asigurați-vă că fundația sub pavaj este bine compactată și nivelată corect pentru a preveni mișcările ulterioare ale pavajului. O fundație stabilă este esențială pentru prevenirea apariției de burți sau deplasări.
Folosirea materialelor de chituire adecvate: Alegeți un material de chituire potrivit pentru tipul de pavaj și condițiile locale. Materialul de chituire ar trebui să ofere o legătură puternică și să reziste la mișcările solului și la fluctuațiile de temperatură.
Instalarea corectă a bordurilor: Bordurile instalate corect împiedică pavajul să se deplaseze lateral. Asigurați-vă că bordurile sunt bine fixate și că sunt la aceeași înălțime cu pavajul pentru a preveni apariția de burți.
Compactare adecvată: După instalarea pavajului și a materialului de chituire, compactați pavajul cu atenție pentru a asigura o aderență bună între pavaj și materialul de chituire și pentru a elimina eventualele goluri care ar putea duce la deplasări ulterioare.
Utilizarea unui chit de polimer: Pentru proiecte cu trafic intens sau în zone cu condiții meteorologice extreme, utilizarea unui nisip 0-0,1 poate oferi o legătură mai puternică și o rezistență superioară la mișcările solului și la factorii externi.
Întreținere regulată: Monitorizați periodic pavajul pentru a identifica orice semne de burți sau deplasări și reparați-le imediat pentru a preveni deteriorarea suplimentară și pentru a menține aspectul și integritatea pavajului.

Ce măsuri de întreținere și de reparație recomandați pentru a menține aspectul și integritatea pavajului pe termen lung?

Curățare regulată: Curățați pavajul periodic pentru a îndepărta murdăria, algele sau alte reziduuri care pot afecta aspectul acestuia. Spălați pavajul cu apă sau utilizați un produs de curățare special pentru pavaje.
Îndepărtarea burților și deplasărilor: Monitorizați pavajul pentru a identifica orice burți sau deplasări și reparați-le imediat. Îndepărtați orice pietre sau plăci de pavaj care s-au ridicat și reasezați-le corect în poziție. Utilizați un ciocan de cauciuc sau un compactor pentru a bate pavajul înapoi în poziție.
Repararea fisurilor și a crăpăturilor: Verificați periodic pavajul pentru a identifica eventualele fisuri sau crăpături și reparați-le cât mai curând posibil. Umpleți fisurile cu un material de umplere adecvat, cum nisip 0-0,1 , pentru a preveni extinderea lor și pentru a menține integritatea pavajului.
Reînnoirea materialului de umplere: Verificați materialul de umplere dintre plăcile de pavaj și reînnoiți-l atunci când este necesar. Pietrișul sau nisipul dintre plăci poate să se erodeze sau să fie spălat de ploaie în timp, ceea ce poate duce la mișcarea sau deplasarea pavajului. Adăugați material de umplere suplimentar și compactați-l bine pentru a menține stabilitatea pavajului.
Menținerea drenajului: Curățați periodic rigolele și șanțurile de scurgere pentru a preveni blocarea și pentru a asigura un drenaj eficient al apei. Asigurați-vă că apa se scurge corect departe de pavaj pentru a preveni acumularea și deteriorarea acestuia.
Aplicarea sigilantului: Pentru pavajul din piatră naturală sau cărămidă, aplicați un sigilant periodic pentru a proteja suprafața împotriva pătrunderii apei și a petelor. Sigilantul poate ajuta la menținerea aspectului și culorii pavajului și poate prelungi durabilitatea acestuia.

De ce pavaje și nu beton?

Iată câteva motive pentru care cineva ar putea opta pentru pavaje în loc de beton:

Aspect estetic: Pavajele oferă o varietate mai mare de opțiuni estetice în comparație cu betonul. Ele sunt disponibile în diferite forme, dimensiuni, culori și texturi, permițând personalizarea și adaptarea proiectului la stilul și designul dorit.
Flexibilitate în design: Cu pavajele, puteți crea modele și modele complexe sau chiar personalizate, care să adauge un element de design unic și atrăgător la spațiul dvs. În comparație, betonul poate fi mai limitat în ceea ce privește opțiunile de design.
Reparabilitate: În cazul în care pavajele sunt deteriorate sau necesită reparații, este mai ușor să înlocuiți doar plăcile afectate decât să reparați întreaga suprafață, așa cum este cazul cu betonul.
Drenaj și permeabilitate: Anumite tipuri de pavaje, cum ar fi cele de beton poros sau cele de drenaj, permit scurgerea apei în sol, contribuind la gestionarea drenajului și prevenirea acumulării de apă.
Durabilitate și rezistență la îngheț-dezgheț: Anumite tipuri de pavaje, cum ar fi cele din piatră naturală , cele din cărămidă sau cele din beton, pot fi mai rezistente la îngheț-dezgheț și pot avea o durată de viață mai lungă decât betonul turnat platforma, în special în climatul potrivit.
Flexibilitatea în instalare: Instalarea pavajelor poate fi mai ușoară și mai rapidă decât turnarea betonului, mai ales în cazul proiectelor mai mici sau în zone cu acces limitat.

Dl. Iosif Liviu, Administrator TOTAL LIVIU INVEST SRL

4.1. Care este procesul de lucru cu chitul?

Chituirea suprafețelor pavate cu chit este un sistem relativ nou care este din ce în ce mai utilizat datorita proprietăților sale, și mai ales datorită posibilității de vopsire. Procedura de lucru este exact aceeași ca atunci când se folosește nisipul de cuarț, dar numai până la o anumită etapă:

Când suprafața este pavată, nisipul de cuarț sau chit monocomponent se adaugă în rosturi cu o mătură - de fapt, pulberea scuturată din sac este distribuită, adică este introdusă de pe plăci în rosturi. Când toate rosturile sunt umplute, placa vibrantă compactează amestecul și o face plată în fiecare dintre rosturi, astfel încât în final totul să fie uniform și egal umplut. Deoarece placa vibrantă creează vibrații, întotdeauna cade nisip din îmbinări și în final este necesar să măturăm totul încă o dată și să-l întoarcem la loc.

Următorul pas în procesul de chituire este, atunci când se folosește compoziția chitului, momentul în care procedura se schimbă. Nisipul de cuarț din plăci poate fi pur și simplu măturat înapoi în rosturi, pe când acest lucru nu este valabil cu chiturile. Chitul necesită atenție și precizie, deoarece pe plăcile, blocurile sau cuburile cu care s-a făcut pavajul, compoziția nu trebuie să se rețină pentru că se va întări și forma cocoloașe.

Chituirea are scopul să asigure că toate rosturile sunt bine umplute și uniforme. Abia atunci când suprafața pavată capătă un astfel de aspect începe udarea (unele tipuri de chit pot fi folosite și pe suprafețe umede). Când se adaugă apă la chitul monocomponent, acesta începe să se întărească. De aceea este importantă chituirea pe vreme frumoasă (când nu plouă). Trebuie avut grijă să îndepărtați toată compoziția în exces (bulgări) de pe suprafața plăcilor înainte ca acestea să se întărească pe ele. Suprafața pavată este imediat umblabilă. A doua zi după terminarea chituirii se recomandă efectuarea a încă o înmuiere bună a întregii suprafețe pentru ca apa să provoace întărirea finală a chitului. Cu toate acestea, o astfel de suprafață va fi tranzitabilă doar în 2-3 zile (produsele diferite au instrucțiuni diferite care trebuie urmate).

4.2. Care sunt avantajele chituirii față de nisipul cuarțos?

Chitul are un factor de pH alcalin, ceea ce înseamnă că este el însuși permeabil la apă, deși inhibă creșterea plantelor. Avantajul chitului este că nu extrage sare din pământ și este rezistent la îngheț. Un plus suplimentar este legat de estetică, deoarece compoziția este produsă într-un număr mai mare de culori și nuanțe, în timp ce nisipul poate fi doar în culori naturale, eventual nuanțe mai deschise sau mai închise.

4.3. Ce se întâmplă cu repararea chiturilor?

Dacă tot trebuie făcută, este necesar să se precizeze că reparația va dura mai mult, deoarece chitul trebuie îndepărtat fizic din toate rosturile din jurul plăcilor de pe toată suprafața. De aceea, îndepărtarea nisipului cuarțos este mult mai ușoară și mai rapidă.

4.4. Cât este de important să se țină cont de tipul substratului (pământ, șapă...) precum și de materialul și forma plăcilor, blocurilor sau cuburilor (piatră naturală, beton...) atunci când alegeți un chit?

Forma și materialul folosit pentru pavare nu sunt importante. Amplasarea direct pe sol, însă, nu este o soluție bună. Baza pentru pavaj trebuie să fie bine pregătită și corespunzătoare. Iată un exemplu de substrat pregătit corespunzător (același lucru este valabil și pentru chituire):

Distanța dintre două plăci, blocuri sau cuburi nu trebuie să fie mai mare de aproximativ 2 cm; de asemenea, adâncimea dorită este de minim 4-5 cm. În același timp, trebuie subliniat că instrucțiunile producătorilor individuali de chituri diferă una de cealaltă, deoarece chiturile în sine diferă în compoziție. Este important să urmați instrucțiunile producătorului.

4.5. Chiturile diferă în compoziție?

Ca toate celelalte produse, există multe tipuri și feluri de chituri și pot diferi semnificativ în compoziție și structură (cristale de dioxid de siliciu, ciment, metanol, acizi...).

Dacă decideți să pavați, ne puteți contacta și la DaiBau.ro. Pe site-ul nostru veți găsi mai multe sfaturi legate de acest subiect, dar și executanții și producătorii cu care lucrăm și care vor răspunde cererii dumneavoastră cu o ofertă adecvată.

Puteți vedea informații despre preț în calculatorul nostru.