Pentru zona

    Săcele – Municipiu cu un bogat patrimoniu cultural național

    Articolul a fost citit chiar de 3325+ utilizatori
    Municipiul Săcele se află în județul Brașov, Transilvania, România, înconjurat de munții Piatra Mare, Bunloc, Ciucaș, Grohotiș, Munții Neamțului. Denumirea de ”Șapte sate” a avut-o în trecut pentru că s-a situat pe locul a patru sate din cele șapte sate vechi care în prezent fac parte a orașului sub formă de cartiere: Baciu, Turcheș, Cernatu, Satulung. În acele șapte sate au trăit vechii locuitori, ciobanii, care erau denumiți ”mocanii”. Această zonă are așezări vechi de pe timpul dacilor. Săcele a devenit municipiu pe data de 6 iunie 2000.

    Biserica ortodoxă ”Sfântul Nicolae” din Săcele, cartier Baciu

    Municipiul Săcele are un bogat patrimoniu cultural deținând 14 biserici, fiecare dintre ele cu o vechime de peste un secol. Biserica ortodoxă Sf. Nicolae – Cernatu, Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului Satulung și Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului Turcheș fac parte din patrimoniul cultural național.

    hramul-sf-nicolae.jpg

    La Biserica ortodoxă ”Sfântul Nicolae”  lucrările au început în anul 1776, în Baciu, anul fiind amintit în piatra de fronton, pe prestol și proscomidia. A fost ridicată pe timpul preotului Eremia Irimie, în stil triconic sau treflat, iar la construirea Bisericii au contribuit mai mulți ctitori care sunt menționați în pisania din tinda bisericii. Ctitorul principal a fost Urs Gâla, epitrop al bisericii care a donat în număr de peste 800 de mioare. Lângă biserică a mai fost una veche din lemn, pe a cărei loc acuma se află o casă mortuară.

    interior-sf.nicolae.jpg

    Biserica este de o mare frumusețe, construită pe cea mai înaltă colină a Săcelelor, de unde se poate vedea întreaga regiune, iar datorită turnului de 32 de metri, clopotele răsună departe. În monografia parohială este descrisă arhitectura acestei biserici monumentale: „Fațada bisericii are aspectul bisericilor din sudul Transilvaniei de la începutul secolului al-XIX-lea, cu decor de origine barocă sau Empire. Un șir de pilaștri corin­tizanți, gru­pați câte doi, împart fațadele în registre verticale. Acești pilaștri se regăsesc și pe turn, repetându-se suprapuși în înălțime. Turnul este de proporții elegante, decorat cu elemente de origine barocă. Trebuie menționate chenarul de piatră cioplită dintre pridvor și pronaos, ca și cele două mese din sfântul altar, sfântul prestol și proscomidiarul, fiecare fiind alcătuit din câte un bloc monolit din piatră și decorate cu ornamente florale, soarele, luna și vița de vie, cioplite în relief. Toate aceste trei piese poartă săpat în relief anul 1776. Pe poarta zidului cimitirului se află scris anul 1823, anul când sfânta biserică s-a împrejmuit cu zid gros de cărămidă și piatră”.

    sf.nicolae.jpg

    Iconostasul unic în România a fost realizat în anul 1814, sculptat în lemn de tei cu foiță de aur, de către Petru Mit și pictat de către Iacob Pop. Mai târziu în tehnica fresco a fost realizată pictura de către Constantin Nițulescu din București, împreună cu doi ucenici ai pictorului Iosif Keber. Între anii 1934 și 1936 pe lângă interior a fost realizat și un registru iconografic la exterior. După această restaurare a urmat una realizată de curând a structurii acoperișului și a tot de pe cupola bisericii. Comunitatea de la Săcele-Baciu a avut această sarcină grea și costisitoare. Clopotnița a fost învelită cu foiță de cupru, s-a tencuit din nou exteriorul. După spusele părintelui Urzică, biserica are acum ferestre noi și încălzire centrală. Pardoseala s-a realizat din granit, altarul din lemn de fag. S-au restaurat catapeteasma precum și icoanele. În Monografia județului Brașov din 1938 a fost menționat că în anul 1924, vizitând această biserică, academicianul și poetul Nicolae Iorga a spus că este ”cel mai frumos și mai de valoare iconostas din Țara Bârsii”. Trebuie amintit faptul că pictura este în stilul iconografiei rusești din perioada secolului al XIX-lea.

    icoane-sf-nicolae.jpg

    Această frumoasă biserică deține și multe obiecte și cărți de valoare pe care a reușit să le păstreze. Există o icoană făcută din lemn ferecat cu argint cu Sfântul Nicolae, adusă în dar de voievodul Mihai Viteazul, despre care se crede că este mai veche decât însăși biserica. Trebuie amintite icoanele de lemn și candelele de argint care datează din secolul al XIX-lea, precum și două cruci din metal cu inserție de lemn, care datează din 1799, iar cealaltă făcută câțiva ani mai târziu. Au rămas păstrate un Apostol care a fost tipărit în 1851, Octoihul cel mic, care s-a tipărit în anul 1855, Psaltirea lui David tipărită din 1857 și un Molitvelnic din anul 1893.

    interior-hramul-sf-nicolae.jpg

    Din monografia parohială s-a aflat că pe vremea Primului Război Mondial, mai precis pe data de 1 august, anul 1916, soldații imperiului habsburgic au confiscat două clopote cu scopul de a le transforma în tunuri. A rămas doar unul, cel mai mare cu greutatea de o tonă. În anul 1922, preotul Oancea a propus achiziționarea a două clopote asemănătoare cu cele confiscate, unul mic și unul mijlociu.

    picturi-sf.nicolae.jpg

    Acest locaș de cult se poate lăuda cu activitatea corului alcătuit din tinerii din parohie, precum și cu o ”casă de citire”. Aceasta din urmă avea drept scop educarea tinerilor, unde au fost catehizați și au însușit multe din istoria, limba și tradiția românilor. În cadrul bisericii se organizează activități pentru tineri, conform tradiției. Sunt desfășurate și activități filantropice și nu în ultimul rând întâlniri catehetice.

    Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Satulung, Săcele

    hramul-adormirii-maicii-domnului.jpg

    Una dintre cele trei monumente istorice de patrimoniu cultural național este și Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului care a fost ridicată între anii 1811-1819 cu ajutorul credincioșilor din Satulung și a contribuțiilor lor. Biserica a fost declarată drept monument istoric în anul 1924.

    oltarul-hramul-adormirii.jpg

    Despre arhitectura acestei biserici putem spune că aparține stilului baroc, construită din piatră și cărămidă, cu acoperirea din țiglă, având lungimea de 32 m și lățimea de 8 m, cu o distanță de 14 m între abside. Turnul clopotniței se înalță grațios. Pictura în ulei a fost realizată între anii 1870-1874 de către pictorul ardelean Mișu Pop. Pereții bisericii, bolțile tindei, nava și altarul sunt împodobite cu 67 de picturi murale, adică scene. Pictura a fost realizată în stil realist. Nu se știe cine a fost executantul și sculptorul iconostasului din lemn, a picturii de pe tâmplă și a tuturor icoanelor, fără icoanele împărătești. Urmele unor picturi și frescă se pot vedea pe zidul bisericii din exterior, ceea ce indică faptul că interiorul a fost pictat mai devreme decât a făcut-o cunoscutul pictor Mișu Pop.

    pop.jpg

    Această biserica a trecut în anii 1911 și 1938 prin restaurarea exteriorului, procesându-se la acoperirea turnului cu țiglă. În anul 1924, picturile au fost reînnoite, mai precis spălate, acestea fiind lucrările pictorului Molda.

    3325
    Autorul: Revista Daibau

    Cum v-au fost de folos aceste informații?


    Idei de amenajare a casei

    O revistă cu idei proaspete și sfaturi din partea autorilor noștri pentru amenajarea spațiului de locuit.