Parcelare

1. Când este necesară parcelarea?

Parcelarea este necesară atunci când doriți să împărțiți o bucată mare de teren în mai multe mai mici (de exemplu, să vindeți una sau mai multe dintre ele), să combinați două separate într-unul singur, sau să verificați sau să schimbați limitele. Prin urmare, termenul de parcelare se referă la toate intervențiile și modificările asupra parcelelor existente sau noi (încă nemarcate). În cadastru se înregistrează parcelele noi, unde se întocmește un elaborat privind parcelarea. Vechiul număr al parcelei este șters în timpul procesului de parcelare, deoarece noua stare este introdusă sub noul număr. Motivul ștergerii vechiului număr este urmărirea mai ușoară a datelor privind istoria terenului.

Noile parcele sunt create prin împărțirea sau îmbinarea parcelelor existente.

2. Cerere pentru începerea procedurii și procedura de parcelare

2.1. Cine depune cererea?

Cererea de începere a procedurii este depusă cel mai adesea de către proprietarul parcelei, deși există cazuri când este solicitată și de către un organ de stat (proces de restituire sau de judecată). În cazul în care există coproprietari diferiți, cererea trebuie depusă de toți împreună, cu excepția cazului de parcelare a terenului sub clădirea de locuit, unde clientul poate fi coproprietarul, titularul drepturilor de construire, utilizatorul terenului de construcție sau o autoritate de stat.

2.2. Parcelarea și documentația

La cererea începerii procedurii administrative trebuie atașată o documentație privind parcelarea. În cazul implementării parcelării pe baza unui document al unei autorități de stat sau locale, trebuie verificată conformitatea elaborării parcelării cu planurile din actele de stat sau municipale. În astfel de cazuri, nu toți coproprietarii trebuie să fie de acord cu începerea procedurii, așa cum se impune prin lege. În practică, parcelarea se realizează cel mai adesea în acest mod în timpul măsurătorilor pentru infrastructura rutieră și în timpul implementării planurilor de amenajare municipale și de stat.

2.3. Cum este prezentată parcelarea în documentație?

În elaborare, parcelarea este prezentată astfel: sunt prezentate noi parcele și noi linii de delimitare, precum și alte componente necesare ale procesului-verbal. În cazul în care limitele nu sunt reglementate înainte de procedura de parcelare, se efectuează o procedură de pre reglementare obligatorie pentru partea de limită care atinge noua parcelă sau partea acesteia. Parcelarea și reglementarea limitelor sunt de obicei efectuate împreună pe baza unui singur document. Studiul combinat conține date din studii și rapoarte privind gestionarea limitelor.

Parcelarea poate fi efectuată chiar dacă există un dezacord cu privire la cursul și aranjarea frontierelor sau începerea procedurilor judiciare cu privire la amenajarea acestora.

3. Când este interzisă parcelarea?

Autorizarea executării parcelărilor este permisă numai dacă pentru fiecare lot în parte se respectă cumulativ următoarele condiții:

a)     front la stradă de minimum 8 m pentru clădiri înşiruite şi de minimum 12 m pentru clădiri izolate sau cuplate;
b)     suprafaţa minimă a parcelei de 150 m2 pentru clădiri înșiruite şi, respectiv, de minimum 200 m2 pentru clădiri amplasate izolat sau cuplate;
c)     adâncime mai mare sau cel puţin egală cu lăţimea parcelei.

​Loturile sunt construibile doar în cazul încadrării în aceste prevederi.

​4. Impozitul pe bunuri imobiliare

Procesul de împreunare a parcelelor este cel mai des folosit din cauza taxelor imobiliare. Parcelarea în acest fel permite o reducere semnificativă a taxelor imobiliare sau a bazei de impozitare, ceea ce este foarte convenabil dacă nu doriți să vindeți parcelele în viitorul apropiat. Al doilea motiv este așa-numita gestionare mai ușoară a terenului, deoarece pe parcelele combinate pot fi efectuate și alte proceduri geodezice care altfel nu ar fi fezabile. Prin combinarea parcelelor, uneori este posibil să se evite impozitarea multiplă sau cel puțin să se reducă sumele de impozit obligatorii.